1.Tălmăciri…
Edgar Allan Poe
(1809-1849)
Valentină
(Pentru FRANCES SARGENT OSGOOD)
Fie-i sortite-aceste rime celei
PRivind cu ochiul luminos al stelei,
Ce-Aici găsi-va propriu-i nume, – care
TaiNic rămâne-va cui mult noroc nu are.
Or, daCă şti-vei versul bine-a-l rumpe,
O amulEtă,-n el, cu pietre scumpe
Ai să găSeşti, ce poartă-se la piept, –
Doar să-l Silabiseşti nu foarte drept,
Ci cum un şArpe printre vorbe, – fi’ndcă nu
E,-altminteRi, nici un chip să-l dibui, tu!
Şi totuşi, nu Gordianul nod aşteaptă,
Ca tu să-l mai dEzlegi cu-o spadă dreaptă,
Atâta timp cât N-ai să uiţi că nu e
Vreo taină ce, în Timp, nu se descuie…
Înscrise ăstei cOli, îs trei cuvinte, ~
Le ştiu, fie şi dacă Slova minte
Precum minţea naviGatorul Pinto;
Dar eu, care o cânt, nu pOt să mint o
Iubită ce, făr’ de-a numi-O-anume,
O chem, în filigrană, pe-aDevăratu-i nume.
- Alte rimelări…
SALUT !
Când fi-vom, oare, scutiţi de premisa majoră
ca unii ce, domnilor, nu corespundem,
având, noi, vocaţie (chiar dacă nu suntem)
de minoritari, de minut fără oră.
Noi nu suntem „toţi-indivizii-sunt-muritori”,
noi suntem „Socrate”,
fie şi dacă,-ntre dublii cilindri ai logicii autocrate,
vom fi fiind laminaţi de n ori.
Când fi-vom, oare, scutiţi de impozitul genului proxim
noi care suntem, mereu, diferenţa specifică,
fie şi dacă aceasta nu ne certifică
decât ca dezoxi-
ribonucleici acizi, pe noi ăştia care, în calitate
de specii infime, nici nu putem spune „noi”,
neclasificabili ca peştii dipnòi
şi alte amfibii relicte sau invalidate.
Ştim bine, şi noi, că premisa majoră te-ajută, oricum,
în subtilul fir logic să nu prea te-ncurci, –
când ea e, de pildă: „Armenii nu-s turci”,
concluzia e: „Erzerum” !
Ştim, însă, şi că silogismul Barbara, în absolut,
poate ajunge o formă de barbarie;
premisa majoră, altminteri, rămâne o pălărie
prea largă pentru un cap ca al nostru… Salut !
Facebook
WhatsApp
TikTok
