ortooxacell kiss2022.gif Flax

PUNCT ȘI DE LA CAPĂT – Amalia DRAGOMIR – Diamantele sunt cărbuni care s-au pus pe treabă

Diamantele sunt cărbuni care s-au pus pe treabă… Nu am spus-o eu, ci Pawel Demirski, însă ni se potrivește tuturor. Te-ai gândit întrebat vreodată ce poți face cu trăirile negative? Sunt prezente tot mai des și ne enervăm din motive mai mult sau mai puțin importante în fiecare zi, dar aceștia sunt cărbunii care probabil vor arde și se vor stinge fără să se transforme. Ce facem însă cu dramele, cu tristețea care ajunge la superlativ? Fiecare om are proprii monștri sub pat și un „batalion de scheleți” în dulap, dornici mereu să preia controlul. Ce faci cu durerea pe care nu ai glas să o strigi, dar care, dacă ai ține-o în interior, te-ar sufoca, la fel cum buruienile se ridică pe flori, până când în urma lor nu mai rămâne nimic? Ce faci cu frustrările care se acumulează, care te apasă și care ajung cu timpul să îți șteargă personalitatea și să te transforme? Ce faci cu toate lacrimile pe care nu ai putut să le plângi, cu râsul care ți-a rămas în gât și pe care l-ai înghițit tăcut, cu un pahar mare de apă? Ce faci cu toate amintirile, care acum au devenit umbre, cu mulțimea de cruci din cimitir în fața cărora o lumânare este mereu prea puțin? Toate acestea sunt cărbunii pe care îi poți pune la treabă

  

   Așa am început să scriu eu din frustrare, din revoltă și am început cu versuri, iar rezultatul a fost, ei bine, o parte din sufletul meu de adolescent. M-am certat în versuri cu Universul, cu Dumnezeu și, în cele din urmă, cu mine, într-un joc repetitiv, care a dat dependență. Fumam și scriam și lumea toată parcă era împotriva mea, până când versurile nu m-au mai ajutat. Această perioadă a alternat cu momente de revoltă în versuri și momente de armonie în proză. Dacă în versuri îmi exprimam frustrările, în proză îmi construiam o altă lume, cu un alt conflict, în care să evadez. Așa au început cărbunii mei să lucreze, până în ziua în care s-au oprit. Ziua în care s-au oprit toate și timp de trei zile planeta a stat în loc pentru mine…  Apoi au urmat cele 40 de zile, în care n-am putut să plâng, planeta se învârtea din nou, ce-i drept mai lent decât de obicei, dar cărbunii nu mai ardeau. Au rămas reci ani buni, întunecați, aruncați într-un colț de suflet, la margine de creier. De câte ori încercam să îi trezesc, îmi rămâneau pe mâini urmele de cenușă. Am încercat să îi trezesc, smulgând umbrele de pe ziduri și distrugând cu ele armonia lumii imaginare pe care mi-am construit-o, dar umbrele au râs răutăcioase din toate ungherele, până când râsul lor s-a transformat în cenușă. 

   Toate aceste s-au terminat într-o zi… La 10 ani după cele 40 de zile… Atunci când am scormonit din nou cărbunii, pe degete mi-au rămas firicele străvezii, care se întrezăreau prin pulberea întunecată. Atunci am știut că grămezile mele de cărbuni, adunate, pot spune, cu sudoarea frunții, erau gata să fie puse la treabă din nou. De data aceasta am început cu duhul blândeții și i-am modelat cu mai mare atenție pentru că ce a fost de ars, arsese de mult. Se mai aprind din când în când și îi las să ardă liniștiți pentru că știu că ei sunt cărbunii care nu vor pieri niciodată. Sunt cărbunii roditori, harnici și puși pe fapte mari, care s-au pus singuri la treabă. Încet, încet, cu pași mărunți, apar și primele diamante.

   Acum am înțeles de ce cărbunii mei au ales să doarmă atâta timp. Nu îi iubeam, nu știam să îi apreciez la valoarea lor reală, nu aveam încredere în ei. Cărbunii interiori au nevoie de acceptare, sunt răutăcioși, se supără repede și se întorc, cu drag, împotriva gazdei lor, ori de câte ori lasă garda jos. Am învățat și că nu e bine să fie lăsați să lenevească, atunci când stau prea mult se obișnuiesc așa, uitând drumul pe care trebuie să meargă pentru a deveni diamante. După ce se obișnuiesc, se plictisesc și, astfel, te vei trezi zădărât de ei, atunci când ți-e lumea mai dragă. Fiecare dintre noi are proprii cărbuni numai buni de șlefuit. Trebuie doar să îi găsești pe ai tăi. După ce îi găsești, acceptă-i, iubește-i și dă-le o șansă la viață. Dă-ți o șansă pentru a trăi în armonie cu cărbunii tăi, iar ei se vor pune singuri la treabă.  La final, vei vedea și diamantele…

 

Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișeană…

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media