PUNCT ȘI DE LA CAPĂT – Amalia DRAGOMIR – Cât de mare este un ou mic?

Era primăvară și printre mugurii copacilor se auzeau primele glasuri de păsărele. La streașina casei, pe terasă, își construia temeinic cuibul o rândunică. Andrei o privea în fiecare zi cum cară pământ în cioc și paie și vedea cum, de la o zi la alta, căsuța avea să fie gata pentru puișori. Știa el de anul trecut că din micul cuib urmau să iasă păsărele mici. Andrei era fascinat de sârguința cu care micuța pasăre muncea în fiecare zi pentru cuibul său și, venind de la școală, se oprea să se uite în ce stadiu a ajuns construcția cât timp nu a fost acasă. Curând însă, Andrei descoperi cu mare dezamăgire că agitația a luat sfârșit. Cuibul era gata și mai putea vedea doar o mică intrare circulară în îngrămădeala de paie și pământ. Andrei își pierdu o vreme interesul pentru cuib, până într-o zi când, împins de curiozitate și profitând de lipsa mamei și a bunicului, hotărî că a venit momentul unei mici inspecții.

Băiat destoinic, Andrei așeză masa mai aproape de cuib și puse peste ea scaunul din bucătărie. Agil din fire și ușurel, reuși să se cațăre pe construcția aflată acum în echilibru precar și, cu mișcări precise, introduse mâna în cuib și pipăi. Cuibul era gol, cu excepția a câteva mici bile, cât un vârf de deget și cu suprafața netedă. Andrei pipăi cu atenție tot interiorul cuibului și scoase mândru mâna din interior, cu tot cu captură, fericit tare de isprava făcută și răsuflând ușurat când atinse din nou podeaua din pământ bătut a verandei. Acum că se uita mai bine, tot ansamblul pe care se urcase arăta, după cum ar fi spus mama lui, cam periculos. Puse totul la loc, inclusiv fața de masă și, cu oul în buzunar, se duse să își facă de lucru prin ogradă, așteptând să se întoarcă ai lui. Abia aștepta să îi arate bunicului său oul pe care îl împrumutase. Se uită lung la cuib. Andrei știa că nu e bine să fure, așa că, după ce îi arăta bunicului său oul, trebuia să îl pună la loc.

Auzi ciripituri de pe verandă și se întoarse. Rândunica zbura în jurul cuibului agitată, dar fără să intre înăuntru. „Ți-l aduc înapoi imediat!” șopti Andrei, gândindu-se cu vină la oul din buzunar. Rândunica mai zbură câteva minute în jurul cuibului apoi plecă, dispărând printre ramurile înmugurite ale copacilor. Andrei privi în urma ei. Cumva, simțea și el că ceva nu este în regulă.

Auzi zgomotul autobuzului de 3 care scârțâia din toate încheieturile pe drum în sus. Curând aveau să vină și ai lui. Așa cum se aștepta, peste câteva minute se auzi bătrâna poartă din lemn trântindu-se. Se salutară rapid și în timp ce Ileana intră în casă, bunicul rămase pe verandă aprinzându-și țigara și uitându-se în sus spre cuibul rândunicii. Era ciudat de liniște. Andrei stătea cuminte în spatele lui, strângând cu emoție oul și urmărind privirea bătrânului, apoi cu pași mărunți și crezând că nimeni nu îl vede, părăsi în liniște veranda.

A doua zi însă, pe când își fuma ca de obicei țigara sprijinit de stâlpul verandei, bunicul îl întrebă pe Andrei, privindu-l cu atenție: „Ai umblat la cuib?”. Băiatul simți cum urechile îi iau foc dintr-o dată, dar răspunse neutru, chiar dacă avea obrajii ca roșul de la semafor: „Nu, bunicule, dar de ce mă întrebi?”. Bătrânul rămase privind trist spre streașina casei, fără să îi răspundă nepotului său. Andrei se strecură din nou crezând că bunicul său nu îl vede și părăsi curtea pe portița din spate, încercând să nu facă deloc zgomot. Trebuia să scape urgent de ou așa că trecu de nucul bătrân din grădină și, ascuns după trunchiul acestuia, lovi oul de un bolovan, iar oul se făcu țăndări, împrăștiind conținutul pe suprafața denivelată a pietrei. „De ce ai făcut asta, Andrei?” se auzi vocea mustrătoare a bunicului, din spatele copacului iar Andrei tresări, așezându-se instinctiv în fața bolovanului, deși știa foarte bine că era în zadar. Bunicul său văzuse, așa cum le vedea pe toate, de fiecare dată. Bătrânul se așeză în iarbă, sprijinindu-se cu spatele de trunchiul copacului. Andrei își încercă norocul, sigur pe el: „Era doar un ou mic, tataie…”, dar fața serioasă a bătrânului îl făcu să înghită ultimele silabe. Se așeză și el în fața bunicului său, pe iarba verde și proaspătă, așteptând.

Doar un ou mic zici, Andrei? Ce înseamnă pentru tine un ou mic și cât de mare ar trebui să fie un ou mare?”. Andrei se gândi o clipă. De fiecare dată întrebările bunicului său îl luau prin surprindere. Uneori era mai greu să îi răspundă lui decât profesorilor de la școală. „Un nou mare este un ou din care mama poate face o omletă din care să mă satur. Din ăsta nu putea!” răspunse el, în cele din urmă știind că e departe de ce ar fi așteptat bunicul său să spună. „Un ou mare este un ou ca cele pe care le cumpără mama de la magazin, la carton. Ai văzut, tataie, ce ouă mari au acum la magazin?” adăugă Andrei sperând să distragă atenția bunicului său de la oul spart.

Bunicul mai trase două fumuri din țigară și o stinse lăsând-o pe iarbă, lângă el, apoi își privi nepotul printre genele dese. „Zici tu Andrei că un ou mare e un nou de la magazin? Dar tu știi Andrei că din ouăle de la magazin nu prea ies pui? Din oul pe care tocmai l-ai spart, rândunica ar fi scos un puișor, Andrei… Deci, cât de mare este un ou mic și cât de mare este de fapt un ou mare?”. Andrei îl privi pe bunicul său lung. Cât de mare este un ou mare? Bunicul său punea mereu întrebări ciudate… Ar fi vrut să îi spună că ouăle se văd cât sunt de mari sau mici și dacă nu ești sigur le iei în mână și îți dai seama cât de mari sunt, dar se rezumă doar la: „Îmi pare rău…” spus mai mult ca să spună ceva. Bunicul său îl privi dezaprobator și Andrei adăugă repede, vrând să nu iasă chiar șifonat din discuție: „Mai avea 5. Le-am numărat eu!”.

Tocmai pentru că le-ai numărat tu, Andrei, rândunica a părăsit cuibul. În fiecare an te-am rugat să lași cuibul în pace.” Andrei își privi neîncrezător bunicul. De ce ar fi părăsit rândunica ouăle. Doar erau ale ei, iar el nu le făcuse nimic. Ba chiar voia să ducă oul la loc. Inima i se strânse cu durere amintindu-și că oul era acum întins pe piatra din grădină. Intrase ca un hoț în casa rândunicii, furase și nu aveam cum să se mai țină de cuvânt pentru că oul nu mai era.

Andrei se ridică și porni către frigider cu încredere. Avea să îi dea un ou mai mare rândunicii. Bunicul său îl urmă rămânând câțiva pași în spate, doar pentru a vedea unde se duce nepotul său. Îl văzu trăgând din nou masa de lemn și punând scaunul peste ea. Băiatul așteptă o clipă ascultând. Nu era nimeni înăuntru. Se cățără pe scaunul cu picioare instabile, pus peste masă și întinse mâna către cuib. Puse oul mare lângă ele și coborî.

Andrei continuă să revină la cuib în fiecare zi și să asculte, dar înăuntru era mereu linişte. Timpul trecu și venind de la școală, Andrei auzi ciripituri de pe verandă. Cu inima bătând cu putere, alergă către veranda străjuită acum de tufele de trandafiri care începeau să se ridice. Abia aștepta să îi spună bunicului său că rândunica scosese puii. Abia aștepta să vadă ce ieșise din oul mare. Ajuns pe verandă însă rămase cu ochii plini de lacrimi privind cuibul rândunicii, ocupat acum de o familie de vrăbii. Cuibul era părăsit, iar din micile oua nu avea să mai iasă niciodată nimic. O lacrimă se prelinse pe obrazul îmbujorat al copilului. Nu aveau să mai vadă lecțiile de zbor de pe coama casei, așa cum făceau în fiecare vară și nici să le strige Drum bun! toamna, atunci când plecau spre țările calde. Andrei simți mâna bunicului său pe umăr și întoarse ochii plini de lacrimi către el. „Deci, cât de mare este un ou mic, Andrei?”

Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișeană…

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro