LUMEA FĂRĂ MASCĂ – Constantin CIUCĂ – Happy Hour

Nu e deloc o bagatelă să ajungi din România în Albania cu mașina. Dacă ai oxiuri și o iei de la Cluj spre Sarande, ai de mers cam 1.400 de km prin vreo patru sau cinci țări. România, Serbia, Macedonia, Grecia, Albania. Eu și Toni aveam oxiuri așa că, după o noapte dormită la Niș, (Serbia) și douăzeci de ore cu mâinile pe volan, pe la ora zece din a doua noapte, hop și noi pe un munte în Albania, printr-o pădure sub un cer cu stele mari printre care trebuia să conduci cu atenție pentru că veneau din aer spre pământ, gata să se spargă de parbriz.

– Băi, Toni, zic uitându-mă la șosea, să vezi că noaptea asta o să dormim în mașină. E zece deja și noi mai avem patruzeci de kilometri.

Ora zece era, adică, ultima oră până la care la recepția hotelului la care mergeam noi mai era cineva care să ne dea cheile de la apartament.

– Păi și eu ce să fac? Să zbor? mă întreabă Toni nervos de parcă tocmai îl făcusem răspunzător de trecerea timpului în Cosmos.

Zic:

– Nu, lasă…

Și am mers mai departe printre stele și foioase pe un drum sucit pe care, de la zdruncinături și curbe, orice femeie gravidă normală ar fi vomat din kilometru în kilometru. În timp ce Toni conducea, eu mă lungeam și mă întorceam pe scaun în toate pozițiile ca să fac deja exerciții de somn în mașină și să nu mă ia anchiloza prin surprindere.

În fine, am ajuns. Era unsprezece fără cinci minute. Peste tot în stațiune, lumini și muzică, lume la plimbare în cămășuțe albe și pantaloni scurți, agitație multicoloră și bună dispoziție. Mi s-a făcut foarte ciudă că, printre toată lumea care se simțea bine, noi urma să dormim în mașină în forma cifrei 4 sau, într-un caz mai fericit, în forma cifrei 2. Dar adevărul este că, puțin câte puțin, începeam să mă obișnuiesc cu ideea.

Totuși, minuni se întâmplă! Am ajuns la recepție. Inima îmi bătea în piept repede și mă lua o bucurie pentru că recepția nu era deloc închisă. Ba, dimpotrivă, era luminată a giorno și acolo un tinerel brunet și plăcut, tuns periuță, cu o față lungă și o barbă scurtă, deschide brațele și zice:

– Welcome, my friends!

Apoi ne dă cheile. Am fost impresionat. Așa da! Așa da servicii. Așa da dedicație față de client! Să stea o oră peste program doar ca să ne aștepte pe noi! Și am dat să plecăm spre lift.

Dar chiar atunci mi-au căzut ochii pe ceasul mare de pe peretele recepției. Am rămas nedumerit. Ceasul de perete arăta zece fără cinci iar telefonul meu arăta unșpe fără cinci.

Zic:

– Your clock is one hour slow, mister! și arăt cu mâna spre ceas.

El se întoarce, se uită la ceas și zice, la fel de nedumerit ca și mine:

– No, mister, the clock is right. It s almost ten o clock.

O secundă mi-a trebuit. Apoi m-a lovit!

Zic:

– Toni, Doamne, ce proști suntem!

Lui Toni, ca oricărui alt bărbat, nu-i convine să-i spui că-i prost.

Zice:

– De ce, mă?

– Păi albanezii sunt cu o oră în urmă! La noi e unșpe și la ei e zece.

Și ne-am uitat unul la altul. Și, pac, ne-a bufnit râsul.

– Ha ha ha! Haha haa. Haha ha ha ha! …

Și ne-am bătut unul pe altul pe spate și am râs amândoi ca proștii acolo în hol, unul spre celălalt și amândoi spre recepție. Și am mai făcut niște glume.

– Haha ha! Ha ha ha ha! Ha ha! Ce-am mai râs!

CONSTANTIN CIUCĂ este un foarte cunoscut poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”… Puteți să citiți mai multe texte ale autorului pe www.kuppi.ro

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro