Fire răzlețe. Gura ușor deschisă înghițind aer cu lăcomie. Obraji palizi, ciobiți într-o lumânare pe sfârșite – lacrimi! Mâini tremurânde ce se mișcă haotic în săltatul rochiei albe. E lungă, e voal și… se târăște grabită, neliniștită, la fel ca frica ce urcă lunecoasă spre inima ce bate și se zbate, nebuna!
Ochii-mi umblă speriați dincolo de câmpia întinsă plină de mărăcini și copaci goi încurcați în propriile crengi – îmi umblă dureros de repede peste asprul cerului fără expresie, pe care au rămas incremenite cateva păsări pictate în negru, parcă agățate acolo, de nori, de un păpușar ce se pregătește pentru cel mai întunecat spectacol al carierei sale… cel mai sumbru – însăși viața!
Pensula își urmează cursul, o linie groasă, fără înțeles sau direcție, ce insistă să urce spre tavan, încrucișându-se cu cele 90 de grade ale colțului care stă acolo patetic, fără vreun scop anume… Insistă să urce și să picteze flori uriașe ce se vor vesele și pline de viață. Dar nu ies decât niște petale ofilite ce prevestesc moarte și suferință!
Tot ea, dunga neagră, se oprește brusc din nebuneasca ei alergare și… ezită! Ezită prea mult pentru orgoliul ei! Prea mult pentru firea repezită și pentru inima-i de lemn…Dar se oprește ca vrăjită – ar vrea să iasă din umbra unghiului! Să iasă spre sutele… nu! miile de buline roșii! Le vede pentru prima dată… vede pentru prima dată amețeala atât de liniștitoare, totuși, a culorii!
Pupilele imi tremură și mie de noutatea peretelui, noutate atât de ciudată… Aproape orbesc și trebuie sa-mi feresc cu mâinile crispate albul ochilor! A dispărut rutina din negrul si albul de mai devreme, s-a topit tabla de sah ce mă hipnotiza cu grotescul ei; s-a topit în marea de rotunjimi perfecte, ce capătă sens in fiecare particulă a lor, deși rămân tot fără înțeles în mintea mea limitată!
Le ating ușor, le mângâi… le pipăi textura: sunt aspre, cred, deși lipicioase. Îmi retrag degetele la contactul cu răcoarea vopselii și… și iată-mă cu palmele transpirate, pline de urme îndrăznețe care nu se evaporă, se statornicesc acolo, mărindu-se si mărindu-se și ridicându-se dulce spre umerii osoși, spre pieptul răscolit de respirația greoaie… îmi pătează interminabilul alb al rochiei…îmi umplu cu lichid vocea și o fac să clipocească plăcut. Cuprind, mai curajoase și mai dulci,și mai călduroase… .inima! O vopsesc în ele însele – în pete amețite ce batjocoresc cele patru unghiuri moarte în care obișnuiam să mă închid…
DARIA STEMATE e o fată frumoasă și delicată, stă în prima bancă, e în clasa a X-a, la CARABELLA…
Citeşte şi
LA BORTA RECE, cu domnul Radu PĂRPĂUȚĂ și patru lame de cuțit, adânc tăietoare în vorbe și cuvinte…
PICĂTURA CHINEZEASCĂ, ascuțită și răpăitoare…
Din New York, confesiuni încântătoare în SUBSTITURI, cu Dana NEACȘU…
Zece ALTFEL DE POEME, de Puiu JIPA, în JI-PISME DE SÂMBĂTĂ…
Două mirări, cu marele regizor Constantin VAENI, în rubrica lui ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
Doamna profesoară Mihaela MARIN și gândurile ei întristate, în CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
CIUCLARISME cu, desigur, Bogdan CIUCLARU și o întrebare hamletiană…
MELANCOLII, două poeme de Constanța POPESCU…
STRATEGII DE DISTANȚARE, cu domnul profesor Petre STOICA…
Marius Alexandru DINCĂ și rubrica lui JUNIORI DE CARABELLA…
Un colaborator nou, un campion mondial, domnul profesor Ioan N. RADU, în rubrica COSMOSUL DIN NOI…
Domnișoara Ioana PIOARU, cu o foarte interesantă LECȚIE DE ZBOR…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE, cu domnișoara Erica OPREA…
O situație de presă, cu Pompiliu ALEXANDRU, în CULTURA URBANĂ…
Nostalgii de Actor, cu Puiu JIPA, în rubrica lui AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
Alte PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, cu domnișoara Cătălina CRISTACHE…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu Mariana OPREA STATE…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI și domnul Teodor Constantin BÂRSAN…
Domnul profesor Daniel TACHE, doctor în filologie și CULTURA ONLINE…
REFLECȚII MINORE, cu domnul profesor Aleaxandru IACOB…
Scriitorul Ioan VIȘTEA și RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ…
Rubrica TERAPII ÎNGÂNDURATE, cu domnul Ioan VIȘTEA…