Pe masa mea, printre altele, o conservă de fasole cu costiță și o sticlă cu un whisky bun… Conserva nu e desfăcută, sticla e trei sferturi plină. Nu-mi amintesc să le fi luat pe amândouă în aceeași zi. De fapt, băutura mi-a fost oferită cadou la finalul unei aniversări. Conserva face parte din rezerva mea strategică, alături de alte conserve ciudate, de anșoa, ratatouille, guacamole, pateu nemțesc, lapte de cocos, roșii uscate în ulei de măsline, fructe de mare și încă vreo câteva. Mă-ntreb ce caută autohtona printre atâtea venetice. Și-n timp ce mă întreb cu spor, televizorul merge. O știre mă anunță că a crescut importul merelor din Spania cu nu-știu-cât-la-sută. Dar și că exportul de mere românești a scăzut cu nu-știu-cât-la-sută, dar mai mare decât al spaniolelor. Eu cred că ăla care exportă e același cu cel care importă. Și sunt convins că bea whisky la fasole.
Se-ncearcă numiri în Justiție. Ăla e pătat, ălălaltul are relații la un partid, ailaltă nu prea e competentă, unul e prea comunist, altul e prea libertin, alta are rude pe la nu știu ce consorțiu, celălalt e un necunoscut, cealaltă a mai fost, câțiva nu spun „bună ziua”, alți câțiva spun doar „săru’mâna”. Când apare numele unuia fără bube, fără partid, se lasă liniștea și se trece din nou la primii. „Se vehiculează”, ce vorbe frumoase. Multă fasole și un pic de whisky.
A apărut în zona Pieței Mari, de curând, un bancomat al băncii mele de salariu. Acum două săptămâni m-am bucurat. Nu mai trebuia să merg prea departe ca să-mi trag bănuții necesari. Era însă un mare inconvenient. Era prea sus, foarte sus, la 1,7 metri de asfalt. Atâta am și eu ca înălțime. A, și mai bătea și soarele în el! M-am simțit umilit, ridicat pe vârfuri, bâțâind capul într-o parte și-n alta, să văd mai bine, ca un cocostârc beat. Dar aveam nevoie de bani, banii mei, din care pierd o câtime la fiecare introducere a cardului în bancomat. Și ca umilința să fie deplină, pe ecran a apărut scris: DIN MOTIVE TEHNICE… Deunăzi am trecut iar pe-acolo. O treaptă cimentuită, stupidă la vedere, nefinisată, un pic băgată-n zid, mai lungă decât era nevoie se lăfăia sub automat. Ditamai Banca, belea treptuța! Ce să zic, whisky cu fasole, la conservă!!!
Consiliul Municipal Târgoviște taie din fasolea culturii, lăsând-o-n conservare probabil, ca să-și adauge un whisky mic, după care să râgâie prin toate părțile, plin de putirință:”Rromîne cum am ștabilit!” (nu e nicio greșeală de tipar!).
Dar, despre ultimul paragraf vorbim mâine la AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…