DUMINICA DE POEZIE – Un orologiu fără semne

 

S-a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu e o acumulare de emoţii, ci o evadare de emoţii. Ea este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. Poeţii sunt oameni care  şi-au păstrat ochii de copil. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar.  Nichita Stănescu credea că trebuie să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului, pentru că poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă. Poezia este spunerea Fiinţei… este fondarea fiinţei prin cuvânt (Martin Heidegger)… Desenul din titlul rubricii noastre îi aparține domnișoarei Erica Oprea…

 

Puiu  JIPA 

Jipoeme

1.

 

o să fie tîrziu

vinul va scrie

la mulți ani

pe pielea ta albă

și nici un sărut

nu-și va aminti

pasărea ce se strecura

între noi

albă

(aproape de amintire)

 

2.

așa cum dormi
dor mi-i de tine
și dorm și eu
dormind de tine
(nesomnu-mi)

 

3.

o să fim fericiți

o să ni se taie curentul

apoi minutele

în cele din urmă cuvintele

o să fim fericiți

(tu nimicul tu)

 

4.

 

o să fie noapte

o să fie mîine

mai demult departe

hai să nu mai fie

(adineauri)

 

 

Mircea  DRĂGĂNESCU  

Oglinzi de nisip

1.

 

Iluzionistul (variantă)

 

Celulele mele tactile din palme te întrupează….

asemenea mirosului meu

asemenea auzului meu

asemenea gustului meu (ah!, dulce-o)

Te pipăi, te amuşinez, te gust, ah! te…! Ah! te!!

şi iată că deodată dispari în!

aplauzele publicului

Mă înclin şi încerc să te readuc în

Mijlocul mulţimii înfierbântate…

îmi frec mâinile, fac pase, te caut în aerul incendiar….

Dar nu te găsesc…

cine ştie în ce spaţii, migrat-ai

cu ce iluzionişti de succes….

Publicul fluieră înfierbântat

te vrea pe tine, sau sângele meu….

Le arăt palmele arse de tine, fără amprente…

Fără amprente genetice…

Am devenit Nimeni….

 

2.

 

Cântec

 

încerc să-ţi recompun chipul

stângăcie a inimii ce se crede nemuritoare

eşti elixirul tinereţii fără de

bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte

încep să cred că sunt veşnic dar aud vântul

cum zornăie solzoasele

celule ale trupului

câtă toamnă este în jur

o veşnică toamnă cu o ploaie rece

şi cu roiuri de epitelii

îngreunând pământul sub paşi

ai putea crede într-o fertilitate

crescândă dar nu

germinăm tot mai rar şi

rădăcinile tot mai dezgolite de

carnea pământului

simt că se pregăteşte o prăbuşire în sine

şi fac stângace exerciţii de zbor

îmi închipui că ai putea fi aerul

ce m-ar susţine în clipa colapsului

îmi închipui şi chiar eşti aerul îmbujorat…

 

 

Erica  OPREA 

 

Lecția de zbor

1.

 

Instantaneu

 

Cuprinde-mi în palmele
tale fiecare gând cu
blândețea pe care
ți-am învățat-o
pe de rost și transformă-le
în respirații și întretăieri.

Se-ascute orice impresie
de liniște dintre acești
pereți și lumea pare să
se reducă la acest simplu
și cuprinzător univers.

Te văd aproape transparent
printre straturi dezgolite
de stări amestecate și
timpul își pierde aspectul
vâscos, în clipa în care
miile de imagini se
suprapun într-una.

 

2.

 

Insectar

Mi-e
singurătate mută
și parcă
ți-aș pune pe buze
cuvinte derutante
la limita dintre
blestem
și jurământ.

Cufundă-ți
tăcerea adânc
în urechile mele
până ajunge
să taie
să îmi străpungă
crud
orice impresie.

E frig
frică
hai să ne împărtășim
și sa ne fixăm
fericirea─impresie
cu ace ca într-un
insectar.

 

 

Costel  STANCU  

 

Ochiul din palmă

 

1.

 

***

Ce sînt eu pentru tine?

Un don quijote ce caută zadarnic

punctul de sprijin al vîntului,

o beţie în magazinul cu animale exotice,

ciripitul şarpelui cu pene,

scheunatul de căţea a nopţii

pe care nu o ajută nimeni

să nască puii zilei de mîine?

laptele înăcrit în rai,

mierea de pe tălpile îngerilor?

Tot şi nimic, deopotrivă!

Eşti tristă, ştiu.

Rătăcesc prin lume, scriu poezii, cînt.

Uneori ascund în mine perla altei femei.

 

2.

 

* * *

după ce termin poemul scot o pasăre din colivie

mă iscălesc cu gheara ei apoi o eliberez am scăpat

multe păsări din captivitate drept recunoștință

găsesc în fiecare seară la fereastră cîte o pană

și uite așa nu mă pot opri niciodată din scris

vînzătorul de colivii mă urăște îmi propune

o parte din cîștigul său fă și tu poezii mai puține

cui folosesc îmi strigă supărat eu nu îl ascult mi-e

teamă să nu se răcească ouăle în cuiburi să nu

rămînă cerul gol scriu înfrigurat chiar și după

moarte voi scrie pe a treia față a foii de hîrtie

 

3.

 

* * *

Umblu prin oraș cu propria-mi fotografie

în mînă. Opresc trecătorii și îi întreb:

l-ați văzut, vreodată, pe omul acesta?

Ei dau din cap că nu. Mă privesc în ochi și o

spun cu atîta convingere de îmi vine să cred că

m-am născut în ziua de odihnă a lui Dumnezeu.

Nici mama nu mă recunoaște, nici prietenii,

nici femeile care au dormit cu ea sub pernă,

nici fotograful care mi-a făcut-o,

mirat că aerul se colora împrejurul meu.

Pînă și cîinele mă latră ca pe un străin.

Copiii vor să-mi deseneze ochelari și mustăți,

poate așa își va aminti cineva de mine.

Doar groparul se arată interesat. Miroase cîștigul.

(Pentru el, toate fotografiile sînt bune

de pus în rama unui mormînt.)

Dar nu renunț. Umblu prin oraș cu propria-mi

fotografie în mînă. Nici eu nu mai sînt sigur dacă

l-am văzut vreodată pe omul ce îmi zîmbește din ea.

 

4.

 

***

Mă ademeneşti în

iatacul tău. Cînd intru,

gaura cheii sîngerează ca o

virgină. Stau nemişcat

între pragul de sus şi pragul

de jos cum într-o

ghilotină.

Să păşesc înlăuntru

ori în afară, nu mai am,

Doamnă, nici o

putere. Tu mă prinzi de mîini,

mă săruţi, viclean şi nu ştiu:

e sărutul morţii

ori sărutul de graţiere?

 

Teodor  Constantin  BÂRSAN

Poetry

 

1.

 

Today while browsing the FB

pages, I encountered a news

that made me so angry, then

I realized what the heck am I

doing…. rubbish in, rubbish out.

I won’t be surprised why some

of the people I know is so much

into it & end up worst than ever.

Your attitude begin to be influenced

by what you read…

Voicing out in anger of what they see..’ cruelty to oneself…& want to change the world by their opinions. In your dreams…wishful thinking..’ while we live in this evil world it’s not going to get any better but worst than ever.

Yes, the Bible does indicate that as the time for Christ’s return approaches, evil and social chaos may well intensify. The Bible says that “evil men and impostors will go from bad to worse, deceiving and being deceived” (2 Timothy 3:13).

We are not here to change the world

but bring in salvation through Christ

the Savior of this world… our Christ

given goal is to pray…preach the gospel..

Preach yourself by being the light to this world & not as a critic or antagonist…and they will see that the Lord thy God is with you.”…..

‘’Let us go with you, because we have heard that God is with you.'”

Zechariah 8:23

Remember there will be an outpouring of the Holy Spirit greater than the former…. this is how salvation comes to many ….then

And this gospel of the kingdom will be preached in the whole world as a testimony to all nations, and then the end will come. Matthew 24:14

 

2.

 

Astăzi în timp ce răsfoiam pagini pe Facebook

am întâlnit o știre

Asta m-a înfuriat atât de tare,

Mi-am dat seama ce naiba sunt

Fac…. gunoi în gunoi afară.

Nu mă voi mira de ce unii

dintre oamenii pe care îi cunosc

ajung mai rău ca niciodată.

Atitudinea ta începe să fie influențată.

De ceea ce citești…

Expirând furia a ceea ce văd e… cruzimea față de sine

și vor să schimbe lumea prin opiniile lor.

În visele tale… dorință..

„cât trăim în această lume rea, nu va fi mai bine, ci mai rău ca niciodată.”

Da, Biblia indică faptul că, pe măsură ce se apropie momentul întoarcerii lui Hristos, diavolul și haosul social se pot intensifica.

Biblia spune că „oamenii răi și impostorii vor merge din rău în mai rău, înșelători și sunt înșelați ′′ (2 Timotei 3:13).

Nu suntem aici pentru a schimba lumea

dar aducem mântuirea prin Hristos

Mântuitorul acestei lumi… Hristosul nostru

Scopul dat este să te rogi… să predici Evanghelia..

Predică,  fiind lumina acestei lumi și nu ca un critic sau antagonist… și vei vedea că Domnul Dumnezeul tău este cu tine…

„ Hai să mergem cu tine, am auzit că Dumnezeu este cu tine.”

Zaharia 8:23

Amintiți-vă că va fi o revărsare a Duhului Sfânt mai mare decât ceadintâi….

așa vine mântuirea…

Și această Evanghelie a Împărăției va fi propovăduită în întreaga lume ca o mărturie pentru toate națiunile, și atunci va veni sfârșitul. Matei 24:14…

 

 

Ștefania  PAVEL

Poezia la 16 ani…

 

1.

 

Singur

 

Nu ai mai rămas decât tu,

La fel de singur în camera mică

Pe cât ești și în lumea goală

Care parcă nu se mai sfârșește odată.

Orice ai face,

Nu reușești să scapi de tine,

Să ieși din propriul corp și să te privești din exterior

Ca să vezi pe unde o apuci și să fugi apoi

În direcția opusă.

Mereu te întâlnești

Și te vezi chiar dacă ai spart toate oglinzile

Ca să nu mai fii nevoit să te recunoști în ele,

Numai că acum te arată mai bine decât de obicei,

Arăți din ce în ce mai mult a tine

Pe măsură ce bucățile lor

Devin din ce în ce mai străine una de alta.

Iar să le lipești nu are rost,

Ar fi numai o altă formă de tine

De care ar trebui să scapi cumva

Ca să te poți lăsa să mori,

De data asta permanent.

Într-un final,

Nu ai mai rămas decât tu,

La fel de singur în tine

Pe cât ești și în lumea pustie

Care, indiferent de ce ai face,

Nu te lasă pe tine

Să te părăsești pe tine

Pentru a putea fi mai puțin singur.

 

2.

 

Destinul

 

Cu ochii obosiți îmi scriu destinul

Și doar mă grăbesc să termin de scris

Ca să pot aștepta să se adeverească,

Așa că sunt neatentă,

Nu mai am grijă la punctuație

Și pun punct mult prea devreme,

Fără vreo virgulă lângă

Care să salveze totul.

Degeaba încerc să continui,

Nimic după punct nu mai are sens

Și nu mai vrea a fi scris.

Cu ochii obosiți și intenționat neatentă

Îmi scriu destinul incert și eliberarea din el

Mai ușor decât îmi e să trăiesc clipa,

Pe care știu sigur că o am,

Și mai ușor decât mi-a fost totul

Până acum.

Iar apoi, după ce termin de scris,

La o diferență de fix unsprezece respirații,

Atâtea câte mi-au fost necesare ca să revin din cerneală

Și să aud cum sunetul stiloului care se mișcă pe hârtie

Dezvăluie adâncimea prăpastiei

Și distanța de la mine la pământ,

Îmi acopăr scrisul,

Cu tot cu înțelesurile lui ascunse printre rânduri

Sau lăsate la vedere,

Ca să ușureze munca nefericitului care

Mi-ar fi găsit planificarea destinului.

Îl acopăr în culoare

Ca să nu se vadă cât negru se ascunde dincolo de pagină

Și de acest deja hotărât destin.

 

 

Andreea GHICA

Băi…

1.

 

două mâini se plimbau

prin părul meu și coborau

pe gât până au ajuns pe umeri

iar acolo s-au oprit

așa a început totul

ne-am pus converșii

repede repede repede

am aruncat un pulover pe mine

te-am luat de mână

am zis

hai să-ți arăt lumea cum ar trebui

ea să fie

am alergat ca descreierații

prin pasajul ăla nesuferit de la Unirii

ne-am sărutat fix în mijlocul lui

numai așa ca să-i enervăm pe morocănoși

am primit înjurături

am râs

ți-am zis că oamenii ăștia habar n-au să iubească

la unii te-ai strâmbat

alții s-au strâmbat la tine

le-ai zis

make love not war

băi

eram ca hippioții ăia

și asta îmi plăcea al naibii de tare

apoi am ajuns pe Victoriei

ne-am holbat în toate vitrinele cu haine scumpe

scumpe băi scumpe

mi-ai promis că la primul salariu

mă duci să-mi aleg ceva mișto

ți-am zis că nu-i nevoie

nu ma impresionează hainele fancy

și nici oamenii cu nasul pe sus

apoi a început să plouă

mi-ai dat geaca ta de piele

intram de trei ori în ea

dar era o senzație a naibii de mișto

mirosea tare frumos

și ploaia ne făcuse ciuciulete

și ne intrase apa în converși

și alergam așa

fără țintă

și parcă viața părea mai suportabila

m-am gândit o clipă

dar numai o clipă

pe cuvânt

cât de nașpa ar putea să fie

fără geaca aia de piele

care stă toată ziua în cuier

și fără micile ploi care ne prind pe stradă

și fără muzica de la 12 noaptea

și fără magazinele cu haine scumpe

și fără oamenii morocănoși

asta-i viața băi/asta-i viața.

 

 

Constanța  POPESCU

 

În trenuri albe

 

1.

 

Întreabă-mă…

 

Îmbracă-mă, dezbracă-mă,

cu gândul, cu visul neclar,

biblioteci de cuvinte mă acoperă

când foile rupte cad,

sub pași șovăielnici refacem

scenariul prost scris,

când gândul dintâi încălzește privirea.

Acoperă-mă pagină cu pagină,

vorbe nespuse îmi croiesc

veșmântul cu parfumul păstrat

doar pentru mine.

Vindecă-mi încet, răni obosite de așteptare,

netezește tandru urma unui sărut așteptat

și scrie rânduri drepte

pe cartea deschisă din suflet.

Senzuala dorință acoperă coperta

poveștii rescrise uitată pe noptiera dimineților

care-mi sparg privirea cu gând nedecis.

Atunci, întreabă-mă de început

sau sfârșit de rând.

 

2.

 

Pot să fiu perfectă

 

Perfectă, nu pot să fiu,

poate carte deschisă la o literă

mărginită într-o zi tristă.

Nu pot să fiu dorința rostită

acoperită cu așteptare tainică,

nu pot să fiu tandrețea lipsă

din nopțile de vară, neconsumate dorințe.

Nu pot să fiu ce nu vrei tu să fiu.

Perfectă, de-mi ceri,

pot să fiu, dimineața clară,

după noaptea tenebrelor,

îmbrățișare suavă și caldă

la capăt de drum,

început și sfârșit de gând

rostit în gând,

pătimașă dorință nerecunoscută

a începutului.

Pot să fiu ce îmi este teamă

că pot,

perfectă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro