DUMINICA DE POEZIE – Un orologiu fără semne

S-a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu e o acumulare de emoţii, ci o evadare de emoţii. Ea este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar. Nichita Stănescu credea că trebuie să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului, pentru că poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă. Poezia este spunerea Fiinţei… este fondarea fiinţei prin cuvânt (Martin Heidegger)… Desenul din titlul rubricii noastre îi aparține domnișoarei Erica Oprea…

Puiu JIPA

Jipoeme

1.

știu că nu dormi

din palmele tale

delfinii sar

focuri de artificii

din frunze ne facem o casă

în care să nu dormim

vreodată

(orizonturi flămînde)

2.

auzi cum liniștea

își face cuib

într-o vioară

(dinolo de sunet)

3.

așa cum dormi

dor mi-i de tine

și dorm și eu

dormind de tine

(nesomnu-mi)

4.

mi-e dor de tine

și de umbra

care va să-ți vină

(prin ceasuri ude

ne mai înotăm)

5.

cîndva

o să te iubesc

pe rînd

pe curînd

(fie-mi)

Mircea DRĂGĂNESCU

Oglinzi de nisip

1.

Ah, ce minunat să faci poezie

să fii detaşat de tot şi de toate

să te doară în p…aişpe

să survolezi lumea

văzând-o

ca o planetă albastră şi fericită

să fii

convins că vei fi cuprins

în antologii, că vei fi nominalizat

de critici la modă

că te vor citi copiii-n manuale….

în timp ce

în timp ce

totul se prăbuşeşte

se prăbuşeşte…

2.

Din nou …

Bucuriile sunt

Din ce în ce mai mari

Și mai rare

Ultima atât de mare va fi

Încât nu-i voi putea

Supraviețui…

3.

Cântecel

Nu știu cum de se întâmplă

un fir alb de.

dinspre tâmplă

se răsfiră înspre ochi

să îmi fie de deochi…

4.

o poezea

despre faptul că

tristeţea este viaţă

ce nu se poate învăţa

cât urmăreşti doar a avea

ce vântul poate spulbera

ce vântul poate spulbera

spulbera…

Constantin CIUCĂ

Cele mai frumoase poezii

1.

Când îți aduceam flori

rotundă ieşea de sub buzele tale
o vocală
aromitoare ca o portocală.

A!

ce surpriză
se ridica în ochii tăi în fiori
din cauza simplă a unei flori.

Portocale
cu miezul de A-uri
şi O-uri
îţi cădeau lin din mirare
pe haina mea în carouri.

2.

Călătoria spre soare

Fiecare an îmi aduce

un soare mai mare
și mi-l pune pe cer la o depărare
mai mică.


De aceea mă arde un pic mai mult,
pentru că e mai aproape și e mai încins.


Pentru ultimul an,
am să mă îmbrac într-un sacou fierbinte
croit dintr-o flacără,
ca să fim la fel:
eu soare aprins, el soare,
rostogoliți împreună
pe cer
înainte.

Erica OPREA

Lecția de zbor

1.

Aritmie

Poartă-ți pe-afară
atriile dezgolite
în lumina care pâlpâie
discret. Lasă-le, grele,
în mâini fără mânuși
și întinde-ți brațele
mai departe decât tot
ce ai putea cuprinde
cu gândul.

Se alungește fără
de scăpare ziua și
ai opri, în șir de clipe
nesfârșite, minutarul.

Să nu mai curgă
de pe buzele lui același
murmur condamnabil,
ci doar din tine să se
nască șoapte și printre
degete să fugă, neobosită,
clipa.

2.

Interval

Se-aude doar
un secundar și-o
respirație în spațiul
dintre două pleoape.
Cu trupul nemișcat
pe catifeaua moale,
ești doar un gând și
câteva cuvinte, iar
asta pare să-ți fie
de ajuns.

Prin fața ochilor îți
trece nesfârșirea,
din ce-n ce mai
aproape se strecoară.
E o iluzie-nveșmântată
într-un trup sau poate
nimic mai mult de
o idee, dar crezul
evadează și nu
mai ai putere să-l
reții. Lasă-l să curgă
liber printre gene,
să-ți spele orice urmă
de-ntrebare sau răspuns.
Contează doar să fii.

Costel STANCU

Ochiul din palmă

1.

***

Cînd am văzut întîia ninsoare m-am speriat.

O zi întreagă am plîns, credeam că s-au spart

ţîţele pline cu lapte ale mamei!

De atunci, cînd ninge, rămîn indiferent.

Iernile îmi par pufoase şi inutile

ca nişte mătuşi din provincie.

Aş vrea, măcar o dată, să trăiesc şi eu

fericirea orbului pe o pîrtie;

slalomul său perfect, minuţios desenat,

asemenea caligramelor pe bobul de orez.

Ori desprinderea patinatoarei,

zborul ei total, în aplauzele publicului,

peste pojghiţa mereu, mereu prea subţire.

Cîtă voluptate a vieţii şi a morţii deopotrivă,

în timp ce eu stau la fereastră şi privesc uimit

cum un copil îşi face, din zăpadă, o luntre!

2.

***

Ea poartă în loc de inimă

un săculeţ din care curge nisip.

Eu îl adun în pumni şi, fir cu fir,

îl torn înapoi, să nu se piardă nimic.

Scurt va fi ceasul desenat pe apă al

vieţilor noastre! Ori, dimpotrivă, prea lung!

Niciodată egal. Simt că, din clipă în clipă,

aş putea obosi şi atunci totul o să se

risipească, or să se repeadă ceilalţi cu palmele

lor hulpave să ia totul. Ea poartă

în locul inimii un săculeţ din care curge nisip.

Eu i l-am găurit eu i l-am găurit,

îmi vine să strig la orice adiere de vînt,

la orice răsuflare. Mă tîrîi în urma ei, sfios

ca raza de lună ce atinge cornul melcului

şi se retrage grăbită în sine.

Ea mă alungă, eu o urmez, aproape nevăzut.

Am grijă ca săculeţul inimii ei

să nu rămînă niciodată gol.

3.

***

Îmi ridic, singur, cărămidă

cu cărămidă, gol cu gol zidul la care

voi fi pus şi împuşcat. Oamenii îşi dau coate

neîncrezători. Nu va apuca să îl termine la timp,

spun ei. Mă invidiază, e minunat

să cazi doborît de gloanţe lîngă zidul

construit cu propria-ţi trudă. Să mori avînd

în buzunarul de la piept, în loc de trandafir,

firul cu plumb. Înainte de primul

pocnet al puştii, să vină un copil

şi să-ţi încercuiască, în joacă,

cu cretă albă, conturul inimii.

Un singur lucru îţi cer, Doamne: fă-te

că nu vezi cînd uit, în zid, o fereastră deschisă,

prin care să pot privi aici cînd o să îmi fie dor.

Apoi: ”Foooc!!!”

4.

***

O vînătoare la sfîrşitul căreia inelul de pe piciorul păsării

străluceşte pe degetul meu. Firida unde Ana lui Manole

naşte un copil cu aripi şi îl închină lui Dumnezeu.

O întoarcere a privirii, ca a orbului, dinspre nimic

înspre tot. Vîntul ce împrăştie, în lume, pentru

luare aminte, sarea femeii lui Lot.

Pasul pe sîrmă al echilibristului, cînd tobele

– tam-tam – îi vestesc, maiestuoase, căderea.

Un cuvînt pe nisipul mişcător al hîrtiei

cum pe labele ursului mierea.

Tăcerea strecurată în suflet, timpul inexact

dintre stele. O apă curgînd

peste piatra greu de înduplecat a inimii mele.

Teodor Constantin BÂRSAN

Poetry

1.

R.I.P

they said she was beautiful

they said she had a future

they said she was the best money can buy

I might be deep inside

But she’s nowhere to be found

And I’m just staring at her beautiful naked body.

They found her dead

In a german Best Western Hotel

somewhere east of the Rhine

semi naked, next to her

a pack of Dunhills and a photo of her daughter

Im not going to the funeral

I said

this is between her and God now

she left me those quiet summer nights

with her dunhills and lemon beers

talking about love and kisses

heaven and hell,

her blonde hair sprawled so lovely

on my chest

and late, very late at night

there was this voice

coming out of her phone

Mommy when are you coming home?”

she used to…she used to pick up the phone

and talk her little one back to sleep

her body sparkled with all that life

she danced, we talked

drowned in that lemon beer, covered

by that velvety darkness

She’s out there, up there

And I’m still here

Mommy’s gone sweetie

she’ll no longer be there to tuck you in bed”

poor kid

no more love, no more beer,

no more of her lovely sparkling nights

and it makes God weep in sorrow

but will his tears ever touch

our ice cold hearts?

they found her in some cheap hotel

they said she overdosed

they said she was a go go dancer

at some seedy club

they said..

they said she was a whore

And, God only knows

But aren’t we all?

2.

Odihnește-te în pace

au spus că e frumoasă

Au spus că are un viitor

Au spus că ea a fost cea mai bună pe care o pot cumpăra banii

S-ar putea să fiu adânc înăuntru

Dar ea nu este de găsit nicăieri

Și eu doar mă holbez la corpul ei frumos dezbrăcat.

Au găsit-o moartă.

Într-un hotel german Best Western

undeva la est de Rin

semi dezbrăcată, lângă ea

Un pachet de Dunhills și o fotografie cu fiica ei

Nu mă duc la înmormântare

Am spus:

asta e între ea și Dumnezeu acum

Mi-a lăsat acele nopți liniștite de vară

cu dunhill-urile ei și berile de lămâie

Vorbind despre dragoste și săruturi.

raiul și iadul,

Părul ei blond s-a întins atât de frumos

pe pieptul meu

și târziu, foarte târziu în noapte

A existat această voce

ieșind din telefonul ei

Mami, când vii acasă?”

obișnuia să… obișnuia să ridice telefonul

și să-și vorbească micuța înapoi la somn

Corpul ei strălucește de toată acea viață

ea a dansat, am vorbit

Înecat în berea aia de lămâie, acoperit

de acel întuneric catifelat

Ea este acolo, acolo sus

Și încă sunt aici

Mami s-a dus, dragă

ea nu va mai fi acolo să te învelească în pat ′′

Săracul copil

Gata cu dragostea, gata cu berea,

Gata cu nopțile ei minunate strălucitoare

Și îl face pe Dumnezeu să plângă cu jale

dar se vor atinge vreodată lacrimile lui

inimile noastre reci ca gheața?

Au găsit-o într-un hotel ieftin

Au spus că a luat o supradoză

Ei au spus că ea a fost o dansatoare du-te

la un club de seedy

Ei au spus..

Au spus că este o curvă

Și, Dumnezeu știe doar

Dar nu suntem toți?

 

Ștefania PAVEL

Poezia la 16 ani…

 

1.

Azi arzi

 

Azi arzi și mâine cazi în ieri

Înflăcărat în tine și stins de viitorul amar,

Te-ntrebi dacă ți-ai pus jar în minte intenționat,

Ca să îți arăți,

C-ai avut o idee ce a ars în tine

Și te-a ars pe tine

Ca o torță aprinsă purtată prin beznă

Către un ultim vânt încărcat de toamnă

Ce o stinge și tot el o aprinde după,

La fel ca pe tine cândva,

Când te lăsai înviat

Doar ca să fii omorât iar și să simți

Ochii tăi întrebători ațintiți pe tine

Ca și cum e prima dată când te vezi viu.

Azi arzi, dar îți strigi durerea

Doar când din furtuna care nu te stinge se aude

Câte un tunet bizar.

Și nu știi dacă-i pură întâmplare

Sau dacă-i chiar vocea ta

Capturată de ziua de mâine încă de dinainte să o eliberezi,

Aruncată în foc, apoi

Stinsă în ploi de cuvinte rostite deja

Și auzite numai de lacrimi

Ce au fost plânse deja cu ochii închiși

De prea multe ori acum un an și-o viață

Când ți-ai privit zilele,

Trecute și viitoare,

Și le-ai spus

Să te acopere sub frunze uscate,

Sub cuvinte transformate în neant

Ca să aflii cum se simte

Și o altă formă a nimicului

Ce îți creează răni adânci în viitor, în prezent

Și în tot timpul lăsat să se transforme în jar,

Perfect pentru mintea ta ce minte

Că n-a murit iar.

2.

Răbdare

 

Nu am răbdare să mai aștept

Până când eu voi fi eu,

Exact așa cum nu am fost vreodată,

Până când mă voi surprinde gândind ca mine,

Așa cum am știut că trebuie să o fac mereu,

Nu ca toți oamenii

Puși laolaltă.

Nu am răbdare să-mi mai urc privirea

Până în cerul acoperit de nori gri

Și să privesc printre ei, de acolo de sus,

Crezând că undeva

Tot mă voi zări.

Nu am răbdare să-mi mai pun piciorul pe pământ

Ca să pot păși, încet ca altădată

Și să mă apropii de viitorul mărunt

Pe care nu știu dacă mai am timp

Să îl trăiesc întreg vreodată.

Nu mai am răbdare să parcurg tot drumul,

Să mă găsesc pe mine în forma mea finală,

Să urc al meu gând și a mea privire pe un nor

Iar ambele să se izbească de pământ în forma lor reală

Alcătuindu-mi pasul.

Nu mai am răbdare să mă aștept,

Să fiu gata să permit

Iluziei să se termine.

Așa că plec de acum,

Eu, dar fără mine.

Constanța POPESCU

Străini pe coridoare paralele

 

1.

Umbre

Pe cărările mele, doar umbre

care m-au abandonat,

cu tristeți arhivate,

strânse în straiele începutului.

Mai aștept trenuri ridate,

nevândute încă la cimitirul elefanților

de oțel topit.

Iubirile se mai țin de mână,

niște postere decolorate,

ca o stare de spirit eșuată,

îmi cotrobăie gândul și sună dezacordat,

încât ultimii trecători

se gândesc de ce nu au roata lor de rezervă,

în visul de doi,

unde iubindu-mă, ar fi fost

eterni.

2.

Fricile

Femeile au cele mai mari cearcăne,

în umbra zilelor,

ca într-o eclipsă în care

negrul e prea mult,

ca în zilele acelea din calendarul

pământesc,

sau ca sufletul lor când se împart toate

la doi: bucurii și tristeți.,

trecut și lipsă viitor…

Când nu mai au zile, ci doar nopți,

cu frici, neliniști și furtuni la ferestre

și viața se joacă pe o carte, tot sau

anxiarul din vin…

În eclipsa de iubire,

la spitale se tratează alte boli…

poate gripa, dar nu singurătatea…

3.

Schimbarea dintre noi

Bărbații au emoțiile contorizare,

în zilele de după potop,

consum mare, rezerve reduse,

pietrificate de nevoia schimbării

pentru alte zări.

Și dacă va veni vaporul Americilor

strălucitoare, cu ale lor femei,

postere în calendarele lumii,

tot vor avea nevoie de psihologul de serviciu,

ca să-i învețe că

ochii-i mint,

doar inima trece,

chiar și înot,

pentru a ei iubire…

4.

Șotron cu îngerul

Am avut și zile mai bune,

când jucam șotron cu îngerul,

cel mai bun prieten al meu,

nu știa cât îl iubeam

și am rămas așa,

vinovată că nu-i eram perfectă.

De la Adam încoace,

toate am avut nesăbuirea să încercăm

și era așa de simplu să primim

iubire.

Acum între rugăciuni și penitențe

deschidem zile albe, zile negre,

alergăm și ne întrecem cu furtuna,

ne desenăm bucurie în privire,

amăgind toamnele care

curăță locul

spre o albă poveste nescrisă.

Piramida răsturnată a dorințelor

îmi mai lasă timp,

exercițiul răbdării călește oțelul

din care arcul mirărilor

te aduce mai aproape

și-ți pot citi viitorul în ochi.

Eram din altă viață,

când ne cunoșteam…

5.

Zăpada

Voi picta

les neiges d,antant,

pe cerul tău abstract,

la mijloc de cale ne contopim

depărtările și cuvintele se topesc

și ne curg pe obraji,

semn că ne suntem…

fără fular și mănuși,

fără cizme și căciulă,

alergăm prin soartă,

păstrând insomniile intacte,

doar să obosim, căutând popasul

când visul ne ținea de mână.

De la fereastra mea,

cerul tău are urme de lună,

câțiva pumni de stele,

ce nevoie ai mai avea,

să adaug eu zăpada?

Distribuie:

Locuri de munca

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro