Ci, mai zicea el, ar trebui să se dea instrumentul desăvârșit artistului care știe să se servească mai bine de el. Vedeți România, este o țară plină de flaute și de artiști nobili… Flaute cu vârf de aur și găuri multe, căt mai multe… Filosoful grec mai credea că vitejia războinică este un criteriu moral important al dreptății. Priviți în jurul nostru, e atâta vitejie războinică, încât se face noapte, în plină zi, copacii cresc cu rădăcinile în sus, norii se aștern peste asfalt, iar autostrăzile se lungesc cu o sută de kilometri, în fiecare dimineață. Orice canal TV e plin de războinicul luminii, agramat și violent, care țopăie cu mersul lui de berbec pleșuv peste câmpiile patriei. Avem o țară de flaute, care cântă cât ține ziua, apoi se odihnește, obosită, cu ochii peste ecranele luminoase, nunta lui Pepeeee este obiectivul strategic al civilizației românești. Domnia legii? Aș răspunde, dar mi-e teamă să nu tulbur emoțiile TV ale națiunii… Despre omul șimțitor, specie românească, precum fasolea cu ciolan, săptâmâna viitoare…