POVESTE DE VOLUNTARIAT: Mihaela Irimia, sufletul grupului de voluntari

Gazeta Dâmboviței vă propune o nouă campanie de presă, de data aceasta despre voluntari și voluntariat. Într-o lume dominată de bani și interese, voluntariatul pare doar o poveste frumoasă. Vom demonstra însă că poveștile există. Vă vom spune povestea a zeci de voluntari ai Societății Naționale de Cruce Roșie Filiala Dâmbovița, care au dedicat timp și efort în sprijinul semenilor lor. Urmăriți, în fiecare săptămână, de luni până vineri: POVESTE DE VOLUNTARIAT!

Mihaela Irimia este o fată mereu veselă şi plină de viaţă, deşi a trecut şi prin momente critice. Acestea au făcut-o să aprecieze şi mai mult activitatea de la Crucea Roşie. Cu o sensibilitate aparte, ea ne-a împărtăşit din experienţa sa şi ne-a făcut să înţelegem o dată în plus cum îmbunătăţeşte voluntariatul viaţa unui om.

Ce a determinat o absolventă de Litere să aleagă voluntariatul în prim ajutor şi intervenţie la dezastre?

Hmm… ce m-a determinat? Sunt câţiva factori esenţiali. Îmi place să mă implic în diverse proiecte, să fac lucruri ce vor dăinui şi vor fi de folos celorlaţi, dar şi mie. Îmi pare rău că nu m-am implicat mai devreme, dar…niciodată nu e prea târziu. Când m-am înscris la Crucea Roşie ca voluntar, mai aveam un examen de dat şi terminam etapa ce m-a schimbat total, şi anume studiile universitare. În ziua de 10 septembrie 2014 aveam ultimul examen şi trebuia să duc un document la sediul filialei. Aşa a început totul. Am întrebat cum aş putea deveni voluntar şi uite-mă aici, voluntar activ din data de 20 noiembrie.

Ce m-a determinat sa aleg voluntariatul în caz de dezastre? Faptul că în 2005 am fost şi eu inundată şi nimeni nu ne-a dat o sticlă cu apă în ziua imediat ce a urmat după catastrofă. E cumplit să vezi cum munca acumulată în timp e distrusă într-o clipă! Dar mai cumplit e să ştii că exista autorităţi şi nu se implică! La Crucea Roşie înveţi cum să intervii şi cum să ajuţi.

mihaela irimia4_600x450

Acum, dacă s-ar mai întâmpla un astfel de dezastru, cum ai proceda?

Aş lua cu mine lucruri precum lanterna, radio, apă plată/minerală, o mică trusă de prim ajutor, acte şi aş încerca să ajung într-un loc cât mai înalt şi ferit de apă. Înainte de toate acestea, trebuie să verific dacă electricitatea mai funcţionează (daca da, trebuie oprită, ca să elimin riscul unei electrocutări).

Şi aş aştepta autorităţile competente să intervină. Asta dacă se întâmplă în comunitatea mea. Dacă e vorba de o intervenţie a Crucii Roşii, nu m-as îndeparta de grup.

Ce-ai mai învăţat din experienţa la Crucea Roşie şi cum crezi că-ţi va folosi pe viitor?

Oh… învăţ în fiecare zi câte ceva nou! La noi întotdeauna se leagă prietenii durabile. Noi suntem ca o familie. Am învăţat că nu contează de unde esti, atâta timp cât posezi calitatea de a fi om. Înveţi să ai răbdare, să fii imparţial, să dai dovadă de umanitate. Aceste lucruri mă vor ajuta mereu, pentru că sunt valori sufleteşti. Iar acestea contează cel mai mult.

mihaela irimia6_600x400

Am participat la iîmpodobirea bradului de Crăciun şi m-am simţit ca un copil. Să fiu sinceră, anul trecut am simţit magia Crăciunului cu adevărat! Am colaborat cu colegii pentru a avea un spectacol pentru copii cu dizabilităţi de la Găeşti şi… m-au impresionat copiii aceia.

mihaela irimia3_600x450

La ca alte acţiuni ai participat, care te-au mişcat?

Când am distribuit alimente unor familii nevoiaşe în luna ianuarie. M-am simţit ca pe altă planetă când vedeam câtă sărăcie poate exista în judeţul nostru! Cât şi de 1 martie, la târgul de mărţisoare. Să vezi copiii de la Şcoala Speciala cum încearcau să aducă zâmbete pe chipurile oamenilor. Campania “Banca de Alimente” m-a mai impresionat. Să încerci să vorbeşti cu oamenii e foarte greu. Mulţi te ascultă şi te refuză. Dar mai mulţi nu vor nici măcar să asculte ceea ce ai de spus. Dar… cu ajutorul lui Dumnezeu, avem rezultatul sperat.

mihaela irimia_600x450

Ce satisfacţii ai pentru ceea ce oferi, timp, energie, zâmbete?

Mă bucur când văd un om bătrân că îi lucesc ochii de bucurie că a primit un pachet cu alimente. Mă bucur când văd copii neajutoraţi ce râd cu poftă când ne privesc pe noi, voluntarii, că încercăm să îi ajutăm, deşi nu mi se pare că facem mare scofală. Dar pentru ei înseamnă totul. Cred că definiţia voluntariatului spune: donează timp, donează o parte din tine. Fii voluntar! Asta vreau. Să ajut. Să donez o parte din mine. Să fiu eu. Să fiu voluntar.

mihaela irimia2_450x600

Crezi că o să reuşeşti în viitor să ţii pasul cu activităţile Crucii Roşii? Cum te vezi peste 5 ani?

Nu ştiu ce îmi rezervă viitorul. Peste cinci ani? Cred că voi avea familia mea şi un loc de muncă stabil. Dar voluntar cred ca am să fiu. Nu cred. Am să fiu! Am să continui. Şi i-aş îndemna şi pe copiii mei să devină voluntari.

  mihaela irimia5_600x450


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Un gand despre “POVESTE DE VOLUNTARIAT: Mihaela Irimia, sufletul grupului de voluntari

  • 9 aprilie 2015 at 8:57
    Permalink

    Felicitari!
    Voluntariatul este o poveste frumoasa care datorita acestor tineri a devenit reala!

    Reply

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro