BENGEA’ GOSSIPS: Termocentrala Doicești – marele fâs!

De Gabriel Bengea

Ţintuit casă de o gripă rebelă, n-am avut cum să ratez vânzoleala mediatică pe tema „mortului viu” de la Doicești, în care nimeni nu vrea să bage bani, dar pe care toată lumea îl plânge. Și cum obișnuința este a doua natură, nu pot să nu-mi amintesc rufele puse la uscat și înnegrite pe care le-am văzut în Târgoviște și Teiș. Sau buletinele de analiză a aerului sau solului din zonă, cu depășiri alarmante ale normelor la dioxid de sulf și cobalt, nichel, plumb ori zinc. Sau alte buletine de analiză, care vorbeau despre radioactivitatea cenușilor de la Doicești, cu conținut de radiu, thoriu și un izotop radioactiv al potasiului. Sau faptul că termocentrala deversa reziduuri în râul Ialomița, motiv pentru care orice pescar ce prindea un clean mai mare decât palma era privit de „confrații de suferință” cu puțină invidie și foarte multă bănuială.

Îmi permit să mă îndoiesc de faptul că această termocentrală ar fi putut trăi și astăzi, chiar și cu îmbunătățiri tehnice de ultimă generație. Și nu plecând de la prețul cărbunelui (cât cărbune o mai fi la Șotânga, Filipești sau Câmpulung!), ci de la simplul fapt că Sucursala Electrocentrale Doicești a fost „devalizată” chiar de… Primăria Târgoviște! Puțini își mai amintesc de 1 Mai muncitoresc al anului 1998, atunci când SE Doicești a cedat Consiliului Local, cu titlu gratuit, Centrala Termică Târgoviște, adică singura părticică din mastodont care producea ceva. Prost, scump, cu întreruperi (nici gerul din apartament, la fiece piuliță stricată la Doicești, nu l-am uitat!), dar producea. Pentru că exista cerere, dar nu apăruseră încă soluții alternative… Și s-a văzut mai apoi că nici măcar Termica, formată după preluarea centralei Târgoviște-Sud, de mărimea unei furnicuțe pe lângă „elefantul” Doicești, nu a avut viață lungă.

Cît despre producerea de energie electrică… Pe undeva, prin 2010, un studiu de prefezabilitate, realizat la solicitarea Termoelectrica pe grant BERD, a analizat 11 (unsprezece!) soluții tehnice diferite. Toate au dat „cu virgulă”: cea mai ieftină soluție, cu combustibil format din lignit și biomasă, ar fi scos energia electrică la un preț de producție de aproximativ 100 euro/megawatt-oră, mult peste Nuclearelectrica sau Hidroelectrica. În condițiile astea, mai e de mirare că nu a fost găsit niciun partener străin?

Situația de la Doicești chiar nu e de plâns; este doar deznodământul normal al așa-zisului „program de asigurare a independenței energetice a României”, fără nicio legătură cu economia reală sau cu protecția mediului. Și tot ca o a doua natură, un exemplu din anterioara legislatură a Senatului: în ședința din 16 noiembrie 2011, când Varujan Vosganian vorbea despre Termoelectrica și Doicești, Adrian Țuțuianu făcea o declarație politică intitulată „Traian Băsescu: trei episoade concrete privind desființarea statului de drept”. Fiecare cu ce-l durea…