TABLETA DE LUNI: O întrebare

Uneori cuvintele noastre se frâng, bătute de vânturile reci şi atacate de ploile amestecate. La acest început de săptămână vă propun un mai lung citat din JURNALUL FERICIRII al lui N. STEINHARD…

Sunt mai ales certăreţi, rostul vieţii lor este gâlceava, harţa, scrie el la pagina 205. Fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier. Pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul. Mincinoşi, mințim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei este altfel, ca la antimaterie… Şi găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele, să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun…

Apoi, câteva rânduri mai jos, înţeleptul continuă… Nu le poţi intra în voie. Oricât de frumos le vorbiţi, orice umilinţă, orice făţărnicie… Deopotrivă de inutile… Leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă ca instinctul de conservare… Şi nu pot bea în cârciumi, numai afară în stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată… O maidanofobie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului… Şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap… Spurcăciunea, dracul sordit, dracul poltron, dracul ţipător… Cărora Coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care-n infern îşi fac din CUR O GOARNĂ…

Întrebarea ar fi dacă bănuiţi despre cine este vorba. Dar nu o mai repet! Înainte de a asculta pe cineva, obişnuim să punem întrebări. Conştiinţa noastră devine, astfel, mai liniştită. Numai că, nimic nu se termină acolo. Toate poveştile merg mai departe, prin ger, prin nămeţi, prin discursuri tânguitoare şi siropoase…