Să nu ne „ferim”de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de azi…
1.
Cântec de mangafa
Chiar dacă-ţi roade şalele rugina
Ce trai nineaco cât eşti mangafa
Hrănit cu baclavale de Didina
Şi îndopat de Miţa cu halva!
De asta zic: Amorul merge strună
Oricât ai fi bre Mache de gubav
Că peste tot găseşti o damă bună
Să-ţi dea un purgativ când eşti bolnav
Şi să îţi lege falca în năframă
De te apucă colo o măsea
Când înjuraţi guvernul sub dulamă
Mai cu perdea mai fără de perdea
Halal de noi Didino! Asta viaţă!
Tragi din trabuc! Te-ndopi! Te dichiseşti!
Atât doar: că mai e şi-o dimineaţă
Când mangafaua pleacă la Ploieşti
Atuncea sari la trei dintre saltele
Şi până una-alta în colţuni
Chitindu-ţi mândru zgaibele pe piele
Mai iei o gură bună de tutun
Cu tărtăcuţa ta de oaie creaţă
Mai încruntată ca de obicei
Că mangafaua (cât ar fi de hoaţă!)
Îşi are la sfârşit Ploieştiul ei
Şi salutând amicii cu giubenul
Făcând cu ochiul fluturând din cap
Întrebi la care linie e trenul
Şi dacă-i rost de supt un ultim ţap
Sau smiorcăind în floacele mustăţii
Didinei tale te mărturiseşti:
Ce mai rezon! Statuia Libertăţii
(Ştii căpcăuna aia din Ploieşti!)
În loc să şază ţeapănă pe soclu
Ca orice ins de tuci pre legea sa
Holbându-se prin ia atât binoclu
Mănâncă zilnic câte-o mangafa
Iar după ce te-nghite pân’ la ghete
Şi termină iavaş de înghiţit
Îşi pune pălărie şi barbete
Se-mbracă în surtucu-ţi vătuit
Şi vine mândră-n birjă la Didina
Strigând din toţi bojocii uite-aşa:
-Aprinde puico-n vestibul lumina
Că se întoarce mangafaua ta!
Pofteşte de mă freacă pe spinare
Dă-mi iute capişonul de bumbac
În timp ce tu suspini cu întristare
Că orişicât te are la stomac
Cu tărtăcuţa ta de oaie creaţă
Mai încruntată ca de obicei
Că mangafaua (cât ar fi de hoaţă!)
Îşi are la sfârşit Ploieştiul ei
Poezii mai de demult…
1.
Scaramouche
Sunt negru tot de supărat.
Taman gagicu’ m-a lăsat
Şi s-a mutat în altă zonă,
La o başoaldă de o tonă.
Mai dă, nea Jane, un rachiu,
Că mă găsesc la mare chiu
Şi-ncep să fluier fiu-fiu-fiu
Un cântic trist de curlangiu
E noapte-afară de acuş
Şi iese luna-n cer, candrie;
Fi-ţi-ar başoalda, Scaramouche!
Noi ne-am iubit din puşcărie…
2.
Cântec de maidanez
Stau tot mai anevoie cu lătratu’
Şi-s tot mai plin de purici an de an;
Fu mama doamnă mare-n Popa Tatu,
Dar taică-miu mă tem c-a fost ţigan.
Nu pot să sufăr căţelandrii fameni,
Mănânc de-i trebuinţă şi lături,
Am scris cândva o carte despre oameni,
Compusă din opt mii de lătrături
Am un furuncul undeva pe fesă,
Mi se clătesc toţi dinţii de bătrân,
Dar n-am purtat în viaţa mea o lesă
Şi niciodată n-am avut stăpân
De mult nu mai amușin la căţele,
S-a dus la dracu’ bărbăţia mea!
Dar ce vorbesc aici despre căţele,
Nu-i de ajuns că viaţa e căţea?
Na! Că-mi veni de inimă albastră!
Permiteţi aşadar să vă salut:
Ridic picioru-n cinstea dumneavoastră,
Că-s maidanez, şi încă prost-crescut!
3.
Cântec de paparudă
Paparudă, rudă,
Vino de mă pupă!
Paparudă, rudă,
Damă cu bâzdâc.
Bâţâind din şolduri
Ca la Isarlâk!
Paparudă, rudă,
Dama de caro,
Ce mai ţâţă şuie,
Ce bulan mişto!
Paparudă, rudă,
Damă iubăreaţă,
Ai doi dinţi de aur
Şi o strungăreaţă!
Şi când ieşi pe stradă,
În rochiţă mov,
Parc-ai fi ţarina
Anna Romanov!
Gurile mişele
Te vorbesc de rele.
4.
Cântec apaş
Afară s-a făcut de primăvară
Şi gângure porumbii drăgăstoşi
Cum mine însă-i altă socoteală
Eu mâine o să merg să scuip în coş
Şi-o să mă urc pe Văduvă călare
Ştiţi hahalera aia cu cuţit
Deşi vădană e tot fată mare
Toţi câţi au vrut s-o aibă au mierlit
Nainte să i-o pună cum se cade
De! Nişte neamuri proaste de bandiţi!
Domn’ gâde e o lepră cumsecade
Am auzit că poartă favuriţi
Şi are doi sau trei amici de seamă
Dar nu-mi pasă de dânsul nici atât
Au mai urcat şi alţii pe Vădană
Iei numai o scatoalcă peste gât
Cu mâinile legate ici la spate
M-oi mai holba odată la oraş
Am fost şi eu un peticit la spate
Un puişor de vrabie golaş
Şi-n urma rămâne mai nimică
Doar puricii de-aci de la Secret
Îi las un plod în burtă la gagică
Iar maică-mii o gaură-n buget
Dar mi-s forţos şi cam buiac din fire
Nu îmi păsa dacă ninge sau de plouă
Mă ia domn’ gâde mâine în primire
Iar mie mi se rupe drept în două.
Facebook
WhatsApp
TikTok
