Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de marți, nr. 3705
18-1-2022

UN ALT REGAL DE POEZIE – Șerban FOARȚĂ

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ…  Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”

 

Alte rimelări

1.

PERPETUUM MOBILE

 

Lui Eugen Bunaru, prietenul meu paveldanist

 

Ce, oare,-i trebuie unui cenaclu?

 

Zidarului îi trebuie un şpaclu;

tâlharului îi trebuie şperaclu;

zodierului îi trebuie pantaclu;

înaltei turle-i trebuie pinaclu…

 

Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?

 

Tâlharului îi trebuie şperaclu;

zodierului îi trebuie pantaclu;

înaltei turle-i trebuie pinaclu;

zidarului îi trebuie un şpaclu…

 

Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?

 

Zodierului îi trebuie pantaclu;

înaltei turle-i trebuie pinaclu;

zidarului îi trebuie un şpaclu;

tâlharului îi trebuie şperaclu…

 

Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?

 

Înaltei turle-i trebuie pinaclu;

zidarului îi trebuie un şpaclu;

tâlharului îi trebuie şperaclu;

zodierului îi trebuie pantaclu…

 

Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?

 

Zidarului îi trebuie un şpaclu;

tâlharului îi trebuie şperaclu;

zodierului îi trebuie pantaclu;

înaltei turle-i trebuie pinaclu…

 

Ce, oare,-i trebuie unui cenaclu?

 

2.

 

Aşteptându-l pe Egen Bunaru, prieten nedesminţit al meu, de ani de zile, şi, mai ales, poet de prima mână, ce-mi solicitase, în 28 iunie 1999, în jurul orei 11 dimineaţă, un text pentru revista studenţească timişoreană „Forum”, – m-am apucat să-l scriu ad-hoc, neavând un altul onorabil, în timp ce el era pe drum…

 

ÎN TIMP REAL

 

Eu scriu un text pentru revista „Forum”

la cererea, la unşpe,-a lui Bunaru,

prin telefon, în numele lui „Forum”;

şi,-acum, l-aştept să vină, pe Bunaru,

în jurul orei unu, de la „Forum”;

iar ce pot eu să scriu e că bunaru’

e o fântână, după cum un forum

e-o piaţă,-ncât încep să-mi sap bunaru’

în piaţa asta publică, în forum;

şi,-n timp ce-aştept să-ntârzie Bunaru,

pentru-a-mi putea fora bunaru,-n forum,

iată-l că vine: «Te salut, Bunaru;

şi sper să nu murim de sete,-n „Forum”!»

 

 

Tălmăciri

 

1.

Paul Claudel

 

IREDUCTIBILUL (1)

 

El va fi fost precum matrozul lăsat pe-o insulă pustie, în voia sorţii şi proscris,

Dându-i bătăi de cap poliţiei cu gologanii de tutun, cazieru-i judiciar belgian, foaia-i de drum pân’ la Paris.

Năier, de-acuma, fără mare, un vagabond sub cerurile libere,

Adresă – fară, nici profesie…, „Verlaine Paul, om de litere”.

Nefericitul face versuri, într-adevăr, la care dl Anatole France nu e sensibil,

Că dacă scrii pe franţuzeşte,-i ca să te faci comprehensibil.

Omul e, totuşi, pitoresc, cu gamba-i ţeapănă, şi nostim, încât l-a pus într-un romanţ(2),

Este faimos printre studenţi, îl mai cinsteşti cu-o drojdie, două,-l mai miluieşti cu câte-un sfanţ,

Doar că ce scrie el îs lucruri de necitit fără un pic

De indignare, fi’ndcă au treişpe picioare(3), uneori, şi nu semnifică nimic.

Privirea Domnului Montyon(4), uitându-se la noi din ceruri, nici premiul Archon-Despérouses(5),

Nu-s pentru el, – o biată calfă printre maeştri, un intrus.

Sfaturi îi dau cu toţii, bune; e vina lui că se hrăneşte, din timp în timp, cu numai aer.

Ca să se lase tras pe sfoară de către unul cum e ăsta, nu-i nimenea atât de fraier.

Bani de ajuns nu sunt nici pentru onor. Domnii Profesori cari, ca mâine, au să se omoare

Să ţină cursuri despre el fi’nd decoraţi, până la unul cu Legiunea de onoare.

Noi nu-l cunoaştem pe-omul ăsta şi-abar n-avem ce e cu el…

Bombăne,-n barba-i numai câlţi, Socratele bătrân şi chel;

Căci cin’zeci de centime costă paharul de absint şi-i trebui’ cel puţin patru, să se-mbete;

Dar, decât să ne fie seamăn, preferă a-i fi veşnic sete.

Căci inima-i este de parcă e otrăvită şi s-a zis

Cu ea, de când a pervertit-o glas de femeie, de copil – sau, poate, glasul unui Înger ce-l agrăia în Paradis!

Sully Prudhomme(6) păstreze-şi gloria, ca şi Catule Mendès(7), alt bonz

Al poeziei! El refuză şi laurii întrauriţi şi scumpa diplomă de bronz,

Fie-ale altora virtutea, ca şi femeile, plăcerea, havana, între buze, lată!

Cu-o nepăsare de tătar, el, unul, doarme-n pielea goală, într-o odaie mobilată,

E ca acasă la spital, cu cârciumarii e per tu,

Mai bine, însă, mort cu zile, numai ca lumea asta – nu.

Să-l celebrăm, dar, într-un glas, în fine, pe Verlaine, acum, când ni se spune c-a murit.

E tocmai ceea ce-i lipsea, – iar lucrul de nelămurit,

E că-i pricepem poezia noi toţi, cântată, actualmente,

De domnişoarele cuminţi, – pusă pe muzică de mari compozitori, şi-agrementată cu-angelice acompaniamente!

S-a dus bătrânul în ruină şi fără căpătâi, cu nava care, cândva, l-a debarcat

Şi care,-n portul ăsta negru, îl aştepta de multă vreme, dar noi nimic n-am remarcat,

Nimic decât detunătura de mare vela ce se umflă şi,-n spuma albă, larma prorei,

Nimic mai mult decât un glas, glas de femeie, de copil sau glas de înger ce chema: Verlaine! în ceţurile orei.

1910

–––––––––––––––

1 Versiunea ultimă (şi, sper, definitivă) a acestei tălmăciri din Paul Claudel.

2 O, mai degrabă, povestire, al cărei titlu e Gestas, – numele, în vechile misterii, al tâlharului crucificat de-a dreapta Domnului, pe care-acesta, în final, îl miluieşte: „Gestas, dixt li Signor, entrez en paradis”.

3 Metrice, bineînţeles.

4 Filantrop şi economist francez (1733-1820), fondator a trei faimoase premii, între care unul „de Virtute”, – căruia „imoralistul” Charles Baudelaire i-a făcut o critică acerbă, din cauza prea marii ostentaţii cu care răsplătea o, nu o dată, făţarnică filantropie.

5 Numele unui premiu acordat, din 1834, de către l’Institut de France, scrierilor unor poeţi îndeajuns de „comme il faut”, – între care José-Maria de Heredia şi Anne de Noailles, născută prinţesă Brancov(e)an(u).

6 Om prud şi,-n ’901, laureatul cel dintâi a mult-râvnitului Nobel (pentru, evident, literatură).

7 Nu mai notoriu, astăzi, decât precedentul, de vreme ce numele-i necesită o footnote!

(Traducere și note, Ș. F.)

 

 

Distribuie:

hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
getsbet Gopo

CITEȘTE ȘI

kiss2022-01.jpg
romserv.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media