Tradiții și obiceiuri dâmbovițene în Joia Mare

Considerată cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea Domnului  aduce cu sine o suită de obiceiuri şi practici magice menite să protejeze întreaga comunitate. Pregătit printr-o perioadă îndelungată de post şi rugăciune, desfăşurat timp de 40 de zile, Paştele aminteşte an de an, prin practicile şi ritualurile desfăşurate, de patimile Mântuitorului Iisus Hristos.

Conform informațiilor oferite de referentul etnografic Anca Rizoiu, în  Joia Mare  sunt prăznuite Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vinderea omului de către Iuda. În seara acestei zile, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. În Dâmboviţa, fetele fac câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare câte o dorinţă. Nodurile sunt dezlegate când s-a îndeplinit dorinţa. Această aţă şi-o pun sub pernă seara, crezând că-şi vor visa ursitul.

Joimărița cea rea

În tradiţia populară, Joia Mare se mai numeşte şi Joi Mari, Joia Patimilor sau Joimăriţa. Aceasta este un personaj justiţiar, foarte temut care controlează şi  pedepseşte fetele şi femeile leneşe, mai ales pe cele care nu şi-au terminat de tors cânepa, inul sau lâna, sau pe cele care nu au casa curată şi îngrijită.

În imaginaţia omului de la sat, Joimăriţa are o înfăţişare înfiorătoare: cu capul uriaş, părul lung şi despletit, dinţi laţi şi gura căscată, o babă zmeoaică, o stafie sau un duh necurat. Locuinţa ei s-ar afla în păduri neumblate de om.

Neiertătoare, pedepsele sale sunt cumplite: arderea mâinilor fetelor şi femeilor leneşe, pârlirea părului, unghiilor şi degetelor, incendierea cânepii. Uneori, pedepseşte şi flăcăii care, până la ziua ei, nu au reparat gardurile sau nu au îngrijit bine vitele pe timpul iernii.

Focul duhurilor

La Potlogi, se practică un obicei foarte interesant. În Joia Mare se făcea pomenirea morţilor. Atunci sufletele celor dispăruţi se întorceau la casele în care au locuit. Sufletele porneau în această „călătorie” noaptea ca să nu le prindă raza soarelui. Cele care veneau din Rai aveau o călătorie mai uşoară.

În mijlocul curţii, gospodinele aprindeau un foc – „focul duhurilor”. Focul era aprins cu bozii – căci se credea că este planta prin care se scurge în pământ sângele dracilor trăzniţi de Sfântul Ilie. Dracii, alergând să prindă sufletele, zăreau focul aprins cu sângele lor şi se ascundeau, de teamă, prin văgăuni.

În jurul focului, mergând „cu faţa îndărăt”, se uda locul cu apă „să aibă cu ce-şi potoli setea şi cei veniţi din vipia de pucioasă a iadului.”

După răsăritul soarelui se împărţeau colaci, câte unul pentru fiecare suflet pomenit. Se avea grijă ca un colac mai mare să fie pentru Dumnezeu, unul pentru Maica Domnului şi unul pentru Arhanghelul care bate dracii cu biciul în această zi.

Ca să nu rămână un suflet nepomenit, se prepara un colac care se numea „uitat”. Exista credinţa că acest colac nu trebuie să fie mâncat de o fată mare că rămâne uitată şi nu se mai mărită.

Înroșitul ouălor

Aceasta este şi ziua în care se înroşesc ouăle, existând credinţa că nu se vor strica tot anul. Tehnologia populară cuprinde mai multe etape de lucru: alegerea ouălor proaspete de găină şi raţă, mai rar de curcă şi gâscă, scufundarea lor în apă (cele proaspete cad la fund, iar cele vechi se ridică la suprafaţă).

Ouăle se spală cu grijă şi se şterg cu oţet – ca vopseaua să prindă uniform, se fierb la foc domol aşezate culcat în apa din vas şi apoi se introduc într-o baie de vopsea.

Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subţire şi aşa îl fierb, ca să iasă „cu model”. Această practică este întâlnită şi în satele dâmboviţene.

Procedeele populare de obţinere a vopselelor din plante sunt numeroase: roşul este obţinut din frunze de măr dulce sau acru, cimbrişor, coajă de măceş; albastrul din viorele; galbenul din frunze de zarzăr, iar negrul din coaja de arin sau coaja verde a nucilor.

La Lucieni, în judeţul Dâmboviţa, femeile folosesc foile de ceapă pentru a vopsi ouă. „Joi, înainte de  Vinerea Mare, puneam foile de ceapă la plămădit, în apă caldă. Vineri dimineaţă fierbeam foile de ceapă vro oră şi apoi băgam ouă la vopsit şi fiert… ieşeau castanii.”


Valeriana



Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro