TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Deputați din județul Dâmbovița în primul Parlament al României Întregite (noiembrie 1919-martie 1920)

CHRISTACHE GEORGESCU (1876-1945) – deputat Partidul Țărănesc

Christache Georgescu, s-a născut în 1876 în satul Bolovani, comuna Cornățelu, județul
Dâmbovița, ca fiu al Mariei și al lui Gheorghe Dumitrache. De menționat este faptul că numele patronimic Dumitrache i-a fost schimbat în școala primară de către învățătorul Stan Tomescu, devenind elevul Christache Georgescu. Cursurile primare le-a urmat în satul natal Bolovani, cele gimnaziale și liceale la Târgoviște, iar ulterior, a absolvit Facultatea de Litere, secția istorie-geografie, având ca profesor pe renumitul Grigore Tocilescu. În paralel a studiat și Facultatea de Drept din București, pe care a absolvit-o cu bile albe, obținând diploma de avocat, în baza căreia s-a înscris în Baroul de Dâmbovița. Încă de la început, s-a remarcat printr-o frumoasă carieră didactică, activând ca învățător la Bălteni și apoi ca profesor de istorie-geografie și director al Gimnaziului din Târgoviște între anii 1903-1905 și 1907-1910.

Ca director a înființat orchestra școlii, a înființat biblioteci la Răzvad, Potlogi și Nucet și a fost președinte al mai multor societăți: Societatea Culturală Tinerimea din Târgoviște, Societatea Muzicală Buciumul, Societatea de Gimnastică Năluca și Asociația Profesorilor Secundari din județul Dâmbovița. S-a remarcat ca director al ziarului Amicul Poporului (1913) și ca președinte al Ligii Culturale din Târgoviște, fiind apreciat de Nicolae Iorga.

După intrarea României în primul război mondial, și-a făcut datoria față de țară luptând în armata română. La întoarcerea de pe front, Christache Georgescu a avut ghinionul să fie luat prizonier și internat în lagărul ofițerilor de la Stralsund. După crearea României Mari, a fost ales deputat între anii 1919-1920 făcând parte din primul Parlament al României Întregite și ulterior a fost ales ca senator între anii 1920-1921. Ca parlamentar, a participat la dezbateri îndeosebi pe probleme ce priveau lumea satelor: legea agrară, legea islazurilor, reforma administrativă, modernizarea învățământului. Ca un adevărat tribun, s-a adresat senatorilor din Parlamentul României, susținând cauza țăranilor: „Nu mai faceți socoteli și nu mai drămuiți brazda de pământ trebuincioasă țăranului! Gândiți-vă că fără vitejia lui la Mărășești, Mărăști și Oituz, fără această vitejie n-am fi avut astăzi nici pământ și nici n-am fi fost aici… Să dăm țăranului pământ deajuns, să-i dăm lumină și să-i dăm dreptate!”.
În aceeași perioadă a anilor 1920-1921 a fost membru în Comisia Interimară a orașului Târgoviște. Ca publicist, a editat ziarul Amicul Țăranului (1921-1924) – ziar politic și cultural al Partidului Țărănesc din județul Dâmbovița. Din 1928 a aderat la Partidul Național Liberal, fiind un colaborator important la ziarul Viitorul Dâmboviței, care a apărut la Târgoviște între anii 1930-1937 și a dedicat o monografie domnitorului Matei Basarab. La tribunal, judecătorii și la Baroul Dâmbovița, în calitate de senator a susținut în mod constant să se rezolve obiectiv cauza țăranilor și de foarte multe ori a pledat în unele procese în mod gratuit, din această cauză atribuindu-i-se porecla de „Avocatul – Degeaba”.

Pentru meritele sale deosebite, a fost decorat cu Răsplata Muncii clasa I pentru învățământ și Coroana României în grad de Cavaler. După pensionare s-a retras în satul natal Bolovani, unde a și decedat la 1 august 1945.