TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Brazi, nu ghiocei

Ai  să vezi, poate, vulturi murind de foame, dar nu ai să vezi niciodată vulturi care să se coboare la poiata găinilor să mănânce boabe. Vulturul e vultur și așa moare!

Pentru că mâine se marchează prima zi calendaristică a anotimpului Primăvara, în primul rând vreau să vă spun că autorul celui mai cunoscut cântec despre Primăvară,  Vine, vine primăvara, profesorul Nicolae Saxu, a fost arestat în timpul regimului comunist împreună cu alți prieteni ai lui, pentru simplul fapt că după ce ieșeau duminica de la slujba săvârșită în biserica Sfântul Elefterie din București – așa e în creștinism, slujba se săvârșește, nu se „oficiază”, cum văd că se scrie în unele texte – se strângeau în parc și stăteau de vorbă. Au fost acuzați de uneltire împotriva ordinii sociale.

Acum, după ce am împlinit ceea ce se numește captatio benevolentiae, vreau să vă prezint oameni care în fața comunismului nu au luat postura ghiocelului, ci au stat drepți ca brazii. Chiar și în acele condiții cumplite și inumane ale temnițelor comuniste, ei nu au renunțat la demnitate și onoare și au reprezentat cu cinste poporul român în confruntarea cu această diavolească unealtă care a fost comunismul.

Mare este nevoia  ca acești oameni să fie scoși la lumină, în față, mai ales azi când se spune:  „Corupția ucide!”. Pentru că ei sub niciun fel nu s-au lăsat corupți de ideologia minciună – comunismul și au arătat că nu este valabil dictonul „niciodată să nu spui niciodată!”.  

Pline și prea pline au fost temnițele comuniste de profesori care nu au încetat să fie profesori, oameni care respingând dictonul „Ce nu face omul pentru o bucată de pâine…”,  nu s-au temut să dea catalogul din mână pe lopata cu care apoi au spintecat Dobrogea, la Canal. Apoi puteau, cu prețul de a deveni turnători, să dea lopata pe catalog, dar nu au acceptat niciodată. Și nu numai că nu s-au înfrățit cu dracu’ ci au și continuat să își practice meseria de profesori chiar și în temniță. Nu este nimic exagerat în a spune că profesorii au schimbat temnița în săli de clasă unde s-a învățat orice, de la limbi străine până la științe exacte și filosofie. Există nenumărate mărturii despre oameni care, după ce au ieșit din temniță, s-au dus și au susținut  examenul de bacalaureat, apoi au intrat la facultate, bazându-se exclusiv pe ceea ce au învățat în celulă. Asta ar trebui să dea de gândit celor care sunt veșnic nemulțumiți de Ministerul Educației, de Inspectoratul Școlar, de programă, de profesori, de școală în general. E adevărat, întotdeauna e loc de mai bine, dar toate aceste nemulțumiri nu trebuie folosite ca scuză pentru rezultatele slabe ale unora dintre elevi. Când vrei să înveți cu adevărat, nimic nu te poate opri, nici miniștrii de resort incompetenți, nici felul cum e formulată programa. 

Într-o celulă era un tânăr care își dorea să învețe engleza. Nimeni din celula lui nu știa limba engleză, dar i s-a spus că în celula vecină este cineva care îl poate învăța. Așa că tânărul a trecut, nu la tablă, ci la țeavă și, prin Morse, a învățat limba engleză. Nu doar cuvinte și expresii, ci și toată gramatica limbii engleze. Știu, așa ceva sună incredibil, la fel de incredibil cum a fost Vladimir Ghika, omul care știa 26 de limbi străine și dialecte și care a murit la Jilava, în 23 octombrie 1953.

Oameni precum Vladimir Ghika au fost lumina pe care comunismul a pus-o sub obroc. Dar „lumina luminează și în întuneric și întunericul nu o cuprinde.” Cinste și veșnică pomenire lor, celor care au rămas neplecați și care nefolosind perfida scuza a supraviețuirii cu orice preț, au continuat să dea din prea plinul lor oamenilor din jur. Cutremurătoare este mărturisirea lui Florin Constantin Pavlovici pe care o face în „Tortura pe înțelesul tuturor” : „Când Alexandru Paleologu a fost luat din lagărul de la Salcia și dus la închisoarea din Botoșani  am asistat la plecarea lui ca la incendiul unei biblioteci.”

Și nu doar dintre elitele intelectuale ni se înalță nouă monumente de demnitate și onoare, ci chiar și dintre simplii țărani din aceea vreme. Oameni fără carte, care semnau hârtia pe care era redactată sentința de condamnare  punând cruce „+” sub numele lor, dar care în același timp în temnițe au dat dovadă de o extraordinară tărie de caracter și de spirit… Mii de draci mă furnică – vorba lu’ Steinhardt – atunci când văd că cei lipsiți de maniere sunt catalogați drept „țărani”. În ce hău al ignoranței or fi căzut cei care săvârșesc acest sacrilegiu? Da, sacrilegiu, îmi asum cu toată ființa această sentință. Cum să pui semnul egal între Fernando de la Caransebeș și țăranul român? Țăranul român e monument și a punctat istoria poporului nostru în mod decisiv. Despre țăranii închiși la Gherla, Paul Goma spune că aceștia când se întorceau de la bătaie nu se văitau de dureri ci spuneau: „Or tăiat prunii ca să facă bâte, mă! Pruni sănătoși, care numai noi știm ce greu cresc…”.

Toate aceste detalii întâmplate în țara noastră în timpul regimului comunist trebuie spuse în spațiul public cu aceeași regularitate cu care pe Viasat History și National Geographic sunt date documentare despre nazism. Pentru că tot ne văităm că nu mai au tinerii modele autentice…

 


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro