TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Statul Ultra Minimal, Statul Minimal și Statul Maximal

    Există o carte considerată a fi fundamentală pentru filosofia politică în secolul al XX-lea – cea a lui Robert Nozick – Anarhie, Stat și utopie. Am să introduc aici câteva noțiuni expuse de Nozick pentru a mai face un pas mic în gândirea politică (pe care am început să o expun sporadic de ceva vreme încoace). 

    În istoria gândirii politice există o temă extrem de populară, anume cea care privește apariția statului. Această temă, alături de încă vreo trei-patru altele constituie axele principale care dau forma tuturor structurilor politice ale zilelor noastre. Așadar, această temă încearcă să ofere un model explicativ cu privire la cum s-a format statul în general (împreună cu societatea, căci cele două ar merge umăr la umăr). Astfel, Antichitatea privea apariția Statului ca pe o natură inerentă omului – este consubstanțial ființei umane; intră în legile înscrise de divinitate în structura ființei noastre și ține, așadar, de un fel de ethos/morală a noastră. Poate de aceea se acordă o importanță extrem de mare în această perioadă ideii că politica trebuie să se ghideze în primul rând după regulile eticii. Omul politic trebuie să fie o persoană etică și să se ghideze după valori morale înalte. Această concepție a dominat gândirea politică până spre Renaștere, când apare Machiavelli. Acesta rupe legătura dintre politică și etică. Cele două nu prea au nimic în comun, spune gânditorul italian. În fine, apar apoi doi gânditori care privesc apariția statului nu dintr-o tendință natural-etică/non-etică. Este vorba despre J.-J. Rousseau și Th. Hobbes. Aceștia expun teoria contractului social. Omul s-a ghidat în formarea sa social-politică după modelul economic. Adică a încheiat un fel de contract de „bună-purtare” în vederea obținerii unui avantaj reciproc între indivizii care alcătuiesc o societate. Statul este acea organizare care veghează la buna desfășurare și aplicare a „termenilor acestui contract”. Și această teză a dominat gândirea până în zilele noastre. Și încă o mai domină. Secolul al XX-lea vine cu o altă schimbare, cea expusă de Nozick în cartea amintită. Tușa nouă privește termenii expuși în titlu. În ce sens?

    Chiar dacă aici am expus extrem de grosier etapele acestea (care în realitate sunt extrem de complexe și nuanțate; aici apelând la tușele acestea din dorința de a obține un plus de claritate și/sau „simplitate a privirii”), se poate spune că acum Nozick introduce un factor care a fost discutat de-a lungul secolelor de mulți gânditori politici – inclusiv Machiavelli – este vorba despre factorul violență. Adică introduce o răsturnare a contractului cuplului Rousseau-Hobbes și o înlocuiește cu un „control al violenței”. Teza sa e mult mai plauzibilă, deoarece în condițiile existenței unui „contract” între oameni care „s-ar fi așezat la masă să discute” în termenii unei conviețuiri contractualiste, trebuie să admitem că există o voință individuală sau un plan intenționat care a dus la apariția statului. („Hai să inventăm Statul!”) Or, în realitate nu este vorba despre asta. În realitate vorbim mai mult despre o „mână invizibilă” – despre care am mai discutat în legătură și cu fenomenul economic. Statul nu este creația unei rațiuni sau a unei voințe a unui individ sau grup de indivizi care au plănuit creația aceasta. Statul, în concepția lui Nozick, sub forma expusă de el, privește mai mult o situație de conjunctură. Adică este un rezultat natural al unui anumit tip de comportament. Am să dau un exemplu aici, în parte asemănător exemplelor date de Nozick. Cunoașteți, cel puțin din filme, cum funcționează o grupare mafiotă. Aceasta este alcătuită dintr-un grup de indivizi care au în comun o anumită putere – dată de violența pe care o pot aplica celorlalți – și o anumită dorință sau țel de îmbogățire – vehiculează o „marfă” (droguri, arme etc.). Un exemplu celebru în Statele Unite îl constituie lanțul de pizzerii Ray’s. Acestea au fost create în perioada în care gangsterii erau în vogă. Inițial. pizzeria aceasta era un paravan pentru a spăla bani. Numai că ajunsese să producă la fel de mulți bani și se auto-concurau în ceea ce privește piața drogurilor pe care doreau să o „spele” cu ajutorul pizzei. Acest exemplu ar fi extrem de clar în a înțelege cum s-a format de fapt și Statul. Existau, așadar, niște Asociații de Protecție. În filme știți că mafioții aceștia cereau tuturor dintr-un anumit areal o anumită „taxă de protecție”. Indivizii nu se prea pricepeau la nimic altceva în afară de a da cu pumnul și a ucide. De aceea s-au organizat și ei într-o „breaslă”, precum croitorii, negustorii, tâmplarii, fierarii etc. Ei, în schimbul unei sume de bani sau alte beneficii, asigurau protecția în fața violenței care ar fi putut să apară din partea altor „competitori”. Monopolul pus pe violență ar sta la baza apariției Statului. Aceste „asociații” au intrat în concurență unele cu altele, s-au întărit, au asimilat, au anihilat pe altele până în momentul în care s-a format o Asociație Monopol care controla această violență la nivelul unei întregi națiuni (grup de vorbitori de aceeași limbă sau un areal mai mare). Acesta s-a numit, de fapt, primul Stat din lume. El avea o singură sarcină – să vegheze asupra violenței în sensul de a o controla. Acesta este Statul Ultra Minimal. Îi spune „minimal” pentru că se ocupă de un minimum de acțiuni care ar fi necesare pentru ca societatea să existe. Lumea mergea foarte bine datorită acestei „mâini invizibile” care făcea ca lucrurile să meargă natural, de la sine, și să păstreze un echilibru social, economic etc., fără să depindă de o anumită persoană

    Dacă așa ar fi stat lucrurile – imaginar vorbind – în Statul Ultra Minimal, atunci de aici încolo începe să se întărească acest Stat. Ceea ce Nozick susține în cartea sa este ideea unui Stat Minimal! Ce este acesta? Un stat care intervine în mersul lumii, al societății, cu un minimum de acțiuni și, mai ales, se abține de a interveni dincolo de aceste acțiuni impuse. Orice stat are tendința de a abuza de puterea pe care o are, precum indivizii. Și poate să devină extrem de „tiranic”! Mult mai tiranic decât ar putea-o face un despot, de exemplu. Comunismul este mult mai rău decât au fost toate tiraniile lumii la un loc. Tiranul încarnează un rău într-o persoană sau un grup aliat acestuia. Comunismul sau un Stat Maximal – după cum l-am numi – încarnează răul de la un capăt până la altul, precum o „mână invizibilă distrugătoare” pentru individ. Așadar, Statul Minimal devine un fel de ideal pentru o bună parte dintre gânditorii politici din diferite timpuri și epoci. Controlul violenței este un aspect de trecut în revistă aici. Ai o putere polițienească și o armată care să asigure aceste lucruri (dublate de o putere judecătorească, normal, căci și alte mecanisme mai intervin în acest caz, dar nu le luăm în considerare, căci noi avem de „decupat” doar această chestiune „statală-minimală”). Dar se mai pot adăuga câteva caracteristici și am putea foarte bine vorbi despre un asemenea Stat Minimal. Statul, se spune, ar trebui să se ocupe doar cu: 1. Controlul violenței = Protecției indivizilor; 2. Educația; 3. Sănătatea. Asta ar fi cea mai scurtă listă a acțiunilor unui Stat Minimal ideal. Restul lucrurilor nu ar intra și nu ar trebui să preocupe Statul. Economia? Cultura? Tehnologia? Toate acestea se pot regla singure! Nu au nevoie de intervenția Statului pentru a le coordona/controla! Lista care să definească acest Stat Minimal poate fi mai lungă sau mai scurtă în funcție de gânditorii care s-au aplecat asupra ei și au stabilit argumente pentru o implicare sau alta a acestui Stat. Sau au avut în vedere criteriile minimale pentru a avea un astfel de Stat. 

    Ceea ce știm cu precizie, în schimb, este că acest Stat Minimal nu prea există, chiar dacă tentative în acest sens s-au manifestat. Puterea politică are tendința să se „maximizeze”, adică să se aplice în toate direcțiile. În acest caz vorbim despre abuz! Orice Stat ar fi el, un Stat Maximal este un Stat Abuziv! Când ești controlat și ți se dictează ce să faci, când, cum, în ce condiții etc., atunci libertatea și alte valori conexe acesteia încep să dispară sau să se malformeze. Statul Maximal este statul care îți spune și câtă sare să mănânci, și când ai voie să ieși din casă, și ce ai voie să vorbești. Iar acest Stat, oricât de bine intenționat ar fi el, este doar un Stat abuziv care nu va duce în final decât la o stârnire a… anarhiei; adică a indivizilor care îl doresc eliminat. Uneori s-a spus că însuși comunismul este de fapt o imensă mișcare anarhistă deghizată într-o ideologie progresistă. Asta pentru că la capătul său, când comunismul pur s-ar fi instaurat, Statul s-ar fi dizolvat de la sine. Oricum ar fi, tot o struțo-cămilă este, un amestec bizar de politică statală care se dorește anihilată pe sine într-un timp oarecare. 

    Concepția lui Nozick scoate, așadar, la suprafață o chestiune extrem de interesantă pentru gândirea zilelor noastre. Statul acesta minimal, dacă nu se va reinventa repede și dacă nu s-ar materializa cât mai iute, lasă o cale extrem de largă unui Stat maximal care va sufoca orice tendință naturală a omului politic. Vedem astăzi o criză cumplită mondială. Pandemică și cam pe toate palierele. Vedem cum ființa umană cere altceva, dorește o altă paradigmă politică. Iar această tendință, când nu se radicalizează într-o formă de anarhie sau alta, provine din această presiune care nu mai poate fi suportată, anume aceea a unui Stat Maximal care aproape că ne-a convins că nu putem exista în afara sa, fie că nu am ști ce să facem, fie că am muri efectiv de foame, ca și cum toate mecanismele sociale, culturale, economice nu pot exista decât dacă sunt coordonate strict de puterea unui Stat. Aceasta este una dintre cele mai mari iluzii ale lumii contemporane. Nu eliminarea Statului ar fi soluția, așa cum doresc anarhiștii, ci instaurarea de urgență a unui Stat Minimal și atât. Poate că Nozick chiar are dreptate…

POMPILIU ALEXANDRU este lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, doctor în filosofie, în România dar și în Franța, artist fotograf și, peste toate, absolvent de CARABELLA…

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro