ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA de MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU: Problema religioasă – poliloghia de miercuri

            Oare ce mai înțelegem din ritualul religios? Oare ce înțelegem din textele sacre? Râdem de aceste copilărisme și fantezii antice care pot fi foarte ușor explicate într-un limbaj rațional. Râdem de naivitatea credincioșilor care merg la biserică, sărută icoane, se închină până la pământ, cântă în strană. Râdem și mai copios de bătrânii care, din disperarea bolilor sau pur și simplu a vârstei care simte sfârșitul apropiindu-se, încep să meargă în genunchi pentru a „cerși” cine știe ce. Rugăciunea este redusă la o simplă rugăminte, cerere față de o instanță imaginară care are un fel de birou de satisfăcut cereri ale clienților. Preoții sunt văzuți ca niște exploatatori parșivi de sentimente ale naivilor. Se îmbracă în straie bogate, „cu aur”, joacă poker în altar și apasă pe un buton de play pentru a cânta o slujbă preînregistrată. Din când în când mai ies prin biserică să tămâieze sau să colecteze bani, apoi se retrag în altar pentru a continua să nu facă nimic. Ah, cică ar prepara și „sângele și trupul Domnului”, când, de fapt, e vorba doar despre pâine și vin. Apoi citesc din Evanghelii care nu spun nimic, decât povești simpatice, având o moralitate simplă, pe care orice om care știe să deschidă un calculator le poate decriptă imediat. „Fiul risipitor”, „bunul samaritean”… și alte povestioare simple care ar fi bune doar în schema educației unor copii de cinci ani. Biblia e redusă la un fel de compendiu de fabule din care copiii trebuie să extragă morala. Povestea învierii Domnului este doar o chestiune de „science-fiction” imaginată de antici, care a pătruns nepermis de mult până în zilele noastre. Gata! Ajunge! Aceste ritualuri nu ne mai spun nimic. Absolut nimic! Trăim epoca progresului, a informației și a cunoașterii științifice. Nu există niciun zeu sau voință transcendentă care să dirijeze ploaia, războaiele,  sau care să împingă planeta prin spațiu. Există doar Legi universale exprimabile în limbaj matematic. Atât! Dumnezeu pălește în fața acestor legi universale. Se supune lor ca un mielușel. Nu are ce să facă! Basmu-i basm, iar fizica e fizică! Nu mai pierdeți vremea cu asemenea lucruri care nu produc nimic! Fiți ingineri, ce Dumnezeu! Ingineri atei! Supuneți natura așa cum supuneți ustensilele din casă să vă „servească” la diferitele treburi casnice! Ce sărbătoriți atât de Paști? O masă bogată, o îmbuibare și o fericire provenite din satisfacerea porcului! Ne adresăm apoi „fie ca lumina…” printr-un text impersonal pe care îl eliberăm în neant ca „toată lumea să fie sănătoasă”.

Cam așa se deconstruiește o imagine religioasă. Creștină, mai ales! Dacă ar fi vorba despre islam sau despre altă confesiune, acolo lucrurile sunt mai delicate. Trebuie, suntem obligați să le privim cu o mai mare deschidere. Căci acolo este vorba despre tradiție. Iar tradițiile nu se discută, reprezintă esența unei culturi, reprezintă propriul unei civilizații. Ce ar mai fi arabul fără islam? Noroc că la creștini lucrurile ar sta diferit. Aici este vorba despre o separare. Creștinul este un naiv care crede în povestea lui Iisus și a Sfintei Treimi. Dar pe creștin poți să îl trezești din această „iluzie”. Poți să îl faci să înțeleagă faptul simplu că poate trăi și fără acest basm. Pentru creștin nu este vorba despre tradiție, despre o rădăcină. Este vorba despre o reminiscență urâtă pe care trebuie să o elimini. Până la fizic. Mor cu sutele creștinii în Sri Lanka, iar Europa mănâncă miel și cozonac în neștire.

Oare cum să explici acestor oameni că lucrurile nu stau așa? Cum să explici că nu poți să compari televizorul sau computerul cu Euharistia? Cum poți să explici omului contemporan, plin de cunoștințe logice și mai ales faptice, că mecanismul cunoașterii nu pornește de la simpla memorare sau rezolvare de probleme de matematică, ci de la meditație și credință? Cum să îi explici că semnele sunt diferite de simboluri? Cum să îi explici că un simbol are o putere incomparabil mai mare decât a tuturor semnelor puse la un loc? Cum să îi explici că există texte care sunt atât de complexe încât nu te ajută deloc simplul aparat logic rațional să le pricepi? Cum să explici că există ritualuri care, în ciuda aparentei lor înfățișări – că plimbi o lumânare aprinsă într-o incintă și faci cu ea semnul crucii – are/au „efecte” și implicații extrem de complexe? Cum să spui că această lumină nu este cea a cunoașterii, de exemplu, ci x este cea care te duce la cunoaștere. Vrei cunoaștere? Atunci lasă prostiile cu aprinsul lumânărilor – oricât de multe ai aprinde, nu vei deveni mai deștept – pune mâna pe o carte de matematică sau de fizică și în felul acesta te vei deștepta! Uneori te întrebi cum se poate ajunge să faci asemenea asociații. Religia, nu! Știința, da! Conform căror logici? Cum se poate gândi în acest fel?

Există o singură metodă explicativă pe care o întrevăd în acest moment. Este inutil să încep o argumentare anume, căci logica aceasta este extrem de blocată în cadre care nu permit deloc să faci un salt spre alte forme logice. Această metodă ar include două componente. Una, cea a exemplului, iar cealaltă trimite la însăși centrul originii logicii acesteia, care este de tip rațional-factual.

Prima, cea a exemplului. B. Pascal a fost una dintre cele mai strălucite minți pe care le-a dat știința. Se exersa în trei tipuri de logici fără să le amestece și obținea „performanțe” extraordinare în fiecare. 1. Logica matematică l-a condus în universul cunoașterii abstracte, a adevărurilor imuabile, extrem de fascinante. 2. Logica faptelor l-a condus în universul fizic, al adevărurilor palpabile, experimentabile, care supun și exprimă Natura manifestată, materială. 3. Logica credinței l-a condus spre fascinația dată de treburile care țin de transcendență. Ultima l-a captivat cel mai mult, l-a determinat chiar să spună că „de departe este cea mai interesantă și fascinantă dintre toate”. Oare ce a văzut acest om atât de superior în logica aceasta a credinței de l-a făcut să renunțe la celelalte două în care excela?

A doua portiță metodologică, cea care se exersează în inima fizicii, adică cea a logicii faptelor, deschide un „dosar” extrem de interesant. Dacă unii nu pot pricepe sub nicio formă natura triadică a lui Dumnezeu creștin, considerând-o a fi o făcătură științifico-fantastică și absurdă, atunci să se țină bine pe picioare: în inima fizicii există un fel de „complot” logic, dorind parcă să spună că tot ceea ce s-a făcut de la Newton până astăzi nu e decât o imensă iluzie. Se merge chiar până la a spune că realitatea – cea a faptelor extrem de concrete și de materiale – nu există! Este vorba despre complotul și enigma fizicii cuantice! Doriți să savurați suma tuturor paradoxurilor din lumea aceasta? Atunci îndreptați-vă mintea spre înțelegerea acestei discipline! Ah, apropos, această fizică are aplicabilitate absolută în a crea tehnologia de ultimă oră! Când deschideți un calculator, să nu uitați că el merge pentru că logica aceasta plină de absurdități și paradoxuri este… funcțională! Dar e cu mult mai simplu să respingi paradoxuri sau fapte care îți contrazic logica obișnuită. Cele cu privire la faptul că acum două mii de ani un om – care avea o natură ciudată – a mers în moarte și a înviat. Mai mult, se spune că ne-a luat păcatele. Cum vine asta? Cu toții așteptăm ca explicația, argumentul la acest sacrificiu să fie expus în „cuvinte simple!”  Aiurea! E fizică cuantică, fraților! Pascal ar fi spus că dacă nu pricepi cum se gândește profund în matematică sau fizică, nu ai nicio șansă să pricepi suprafața, nicidecum profunzimea credinței religioase! Mai mult, dacă ești un expert în gândirea matematică/fizică, nu ai deloc garanția că ai să pricepi ceva din logica credinței religioase. Saltul este imens! Dacă vă luați după toți tinereii care bat la uși pentru a „duce cu ei cuvântul Domnului” și credeți că lucrurile în creștinism sunt simple, atât de simple pe cât sunt explicațiile de tip matematic – căci atunci când ai înțeles un fenomen matematic sau fizic ți se pare simplu – atunci vă înșelați. Despre Dumnezeu poți vorbi ore în șir, pe stradă, la ușă sau în conferințe docte, dar asta nu înseamnă că acest lucru se poate exprima și, mai ales, argumenta, simplu. Nu credeți? Încercați să pricepeți un simplu paradox cuantic, apoi reveniți la Iisus! Ce înțeleg cei mai mulți din sărbătoarea Paștelui? Ceea ce spuneam mai sus – ne abținem de la mâncare într-un post pentru ca să putem savura și mai mult îmbuibarea ulterioară – adică pricepem lucrurile la nivelul la care putem simplifica lucrurile. Și e bine și așa! Măcar așa!

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media