TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Omenirea, un mare experiment

WestWorld a reapărut. Este vorba despre acel serial care e creat de o armată de regizori și indivizi care scriu scenariul, adică ar fi printre extrem de rarele filme seriale care sunt construite de echipe întregi de regizori și scenariști, iar acest lucru nu se face așa cum ne-am obișnuit – sub „bagheta” unei singure persoane sau a cel mult două. Este serialul în care Anthony Hopkins a acceptat să joace în primul sezon. Acum, după doi ani de la terminarea acestui prim sezon, a reapărut – extrem de în forță – și mult așteptatul sezon doi. De ce este extraordinar acest film? Ce are el deosebit? Cu ce ar fi mai altfel decât alte filme science-fiction?

În primul rând intră deja în seria de filme care lovește în clopotul inconștientului, făcând să răsune întreaga ființă, zdruncinând-o până în temelii. Eu îl așez în aceeași clasă cu Matrix și Game of Thrones – deși asemănări puternice nu există între subiectele tratate de aceste filme. Precum acestea, WestWorld reia conținutul arhetipal prezent în mitologia occidentală, cea de tip iudeo-creștin, și găsește o formă extrem de penetrantă pentru a ajunge la psihicul omului contemporan. Este un basm modern în care mituri extrem de vechi – ale sumerienilor și babilonienilor – sunt puse într-un limbaj care este înțeles de omul de astăzi. Filmul este teologie pură. Se pune accentul pe mitul creației omului. Precum într-un roman de Saramago, ne întrebăm: oare cum au stat lucrurile concret în momentul în care am fost creați? Explicațiile biblice sau mitologice sunt pline de metafore care pentru noi au murit de mult timp, de aceea nu mai prezintă niciun interes. Iar interpretările literale ale acestui mit al creației nu fac nimic altceva decât să le arunce în derizoriu pentru mintea omului hiperrațional de astăzi. Așadar, acest conținut arhetipal se găsește într-o dublă ipostază perdantă: pe de o parte se adresează unor minți care au ca etalon de gândire logica de tip matematic și care au nevoie în plus de verificări de tip științific, iar la examenul acesta al gândirii orice mit pică negreșit cu brio; iar pe de altă parte, pentru cei care au înțeles că miturile biblice și prebiblice nu pot fi gândite în această logică (cea care spune, de exemplu, că nu are cum să apară omenirea din Adam și Eva căci aceștia au avut doar doi băieți, și nu pricep așadar că „primii” oameni, cu denumirile cunoscute, se citesc într-o cheie metaforică), aceștia folosesc până la epuizare metafora primilor oameni până o aduc la moartea sensului său. Inexplicabilul, până în zilele noastre, trece în metaforă. Dar aceast aspect pică la un alt examen, acela al timpului – orice metaforă moare în timp, iar moartea ei duce la un fel de pietrificare și pierdere masivă de sens originar, iar în final ea nu mai spune nimic în afară de trimiterea la un referent concret și banalizat. S-a spus, de exemplu, că Paștele sau Crăciunul nu mai înseamnă mare lucru pentru omul contemporan în afară de o masă în familie, cadouri, ouă înroșite și iepurași de ciocolată – mulți, de altfel, nici nu știu ce se sărbătorește de fapt, adică ce încărcătură simbolică au aceste evenimente. Iisus moare și reînvie pentru noi în fiecare an de două mii de ani. Dacă El nu a obosit să facă acest lucru, atunci noi am obosit să vedem acest lucru și ușor, ușor am pierdut încărcătura simbolică prin repetarea aceasta dublată de antrenarea omului într-o direcție care îmbrățișează tehnologia și gândirea rațional-experimentală. Iisus ajunge să moară și să reînvie degeaba. Evenimentul nu mai are sens, nu își mai găsește noima decât rațional – și acela destul de precar – iar afectiv lucrurile stau și mai trist.


Ce face filmul nostru? Reînvie o metaforă. Metafora creației omului. Iar acest lucru ne zguduie puternic, poate la fel de mult ca în Antichitate, atunci când oamenii meditau la acest lucru și îl exprimau așa cum știm, folosindu-se de metaforele care între timp au murit. De fapt, din punct de vedere filosofic, se spune că reproblematizăm, adică o astfel de metaforă moartă astăzi este dezgropată și readusă la lumină într-o altă formă, una care să aibă o semnificație atât rațională cât și afectivă. Înfățișarea nouă aproape te dărâmă. Are efectul unei hierofanii. Începi chiar să disperi căci această ficțiune de plecare – „oare cum au stat efectiv lucrurile în momentul creației noastre?” – simți că nu are o altă ieșire decât transformându-se într-un imperativ – „așa au stat lucrurile căci altfel nu văd cum!” Să nu uităm că acest film este realizat în aceeași perioadă în care un Harari ne vorbește despre Sapiens sau despre Homo deus, lucru care atrage atenția că ceva se frământă în inconștientul colectiv al omenirii. Filmul nostru reia parcă un parcurs biologic și psihologic al omenirii – ontogeneza urmează filogeneza și filogeneza urmează ontogeneza – și ne aduce până în zilele noastre și probabil, după cum vom vedea, ne aruncă și în scenariile posibile ale „răzvrătirii” noastre. Demiurgul cel bun, atât de des postulat sau luat ca o axiomă în cele mai multe religii, este pus sub semnul întrebării. Dacă Demiurgul/demiurgii care ne-au creat nu erau chiar atât de buni pe cât „suntem noi programați” să credem? Dacă cei care au lucrat la „programarea” noastră – cândva acești programatori se numeau îngeri ai sorții, cum se vorbește de exemplu în Pistis Sophia – ne-au programat astfel încât să vedem acești demiurgi a fi buni, când de fapt ei sunt în cel mai fericit caz neutri? Căderea omului coincide cu un fel de „trezire”, cu o „eroare de cod”? Asemănarea noastră cu demiurgii merge atât de departe încât jucăm tare cartea libertății? Unde să evadezi din această lume programată până în cel mai mic detaliu? Există un dincolo de această lume unde am fi și mai liberi? Are rost să cauți această evadare? Are rost să tragi la răspundere pentru creația ta pe creator? De ce m-ai făcut, Doamne, dacă îți bați atât de mult joc de mine aici? Nu puteai să mă lași să fiu neant? De ce ai răscolit neantul pentru a mă chinui pe mine aici? Răspunsurile religiei nu mai satisfac astăzi: „pentru binele tău, pentru a te încerca, pentru a înțelege marea iubire a lui Dumnezeu, pentru a putea evolua trebuie să treci prin suferințe cumplite etc.”. Acestea sunt formule lingvistice și doar atât. Nu trimit la nimic, nu au sens. Nu mai au sens. Trebuie reproblematizate toate. Cu ce mijloace, s-ar întreba un sceptic, dar și un om credincios. Pentru unii credința este mai sănătoasă în acest caz; ar fi alegerea cea mai înțeleaptă. Pleacă, precum Pascal o spune în ale sale Cugetări, de la credință și de la utilitatea ei – este cu mult mai util pentru sănătatea ta să crezi că Dumnezeu există mai degrabă decât că nu există. Omul contemporan, oricât de deschis ar fi pentru această alegere a cărții credinței, are nevoie și de o altă sursă pentru a se întări în credința sa. Este epoca despicării în patru a credinței. Iară, cu ce mijloace? Cu rațiunea? Nu merge să coși o pânză de păianjen cu lopata! Limbajul ne joacă feste din nou. Trebuie remetaforizat. Iar tehnologia este cea mai interesantă metaforă a omului contemporan. Tehnologia este imaginea noastră în oglindă – este filogeneza care urmează ontogeneza. Așa pricepem lumea și o interpretăm astăzi. Într-o perioadă – Renașterea – lumea se pricepea doar prin frumos, astăzi o facem cu ajutorul tehnologiei.

WestWorld este, așadar, basmul care povestește istoria omului cu ajutorul instrumentului tehnologic. Iar imaginea creată doare cumplit!


Locuri de munca Restaurante


Gurmand + Raiman

 

Daca ti-a placut acest articol il poti distribui pe:

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Te rugam sa citesti politica de confidentialitate (click pe acest link) si sa bifezi casuta de mai jos daca accepti termenii si conditiile privind comentariile


#Citeste si:

Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Hotel Pestera Angajeaza - Locuri de munca Webhosting Armand Media Flax Gopo Star Sistems Security - Paza si protectie
Andrei House Livas locuri de munca