Salutări călduroase și însorite de lângă Marsilia! După mai multe peripluri care m-au purtat în ultima vreme atât în afara Franței, cât și prin diverse colțuri ale ei, întoarcerea acasă are mereu un gust aparte. Și pentru că tot vorbim de gust și de soare, astăzi vreau să vă propun un subiect plin de optimism, o veritabilă bijuterie a patrimoniului local, și anume celebrele calissons d’Aix.
Când te plimbi pe străduțele elegante din Aix-en-Provence, e imposibil să nu remarci vitrinele cofetăriilor care expun aceste dulciuri rafinate, în formă de romb alungit, cu o bază aurie și o glazură de un alb imaculat. Dincolo de amestecul fin de migdale măcinate și pepene galben confiat, ceea ce m-a fascinat mereu la acest desert este povestea lui. Legenda spune că aceste delicatese au fost create în secolul al XV-lea de bucătarul Regelui René, același rege al cărui turn străjuiește intrarea în Portul Vechi din Marsilia. Scopul său a fost unul nobil și plin de tandrețe, mai exact să o facă să zâmbească pe a doua sa soție, Regina Jeanne, o femeie cunoscută pentru o melancolie profundă.
Când regina a gustat pentru prima dată desertul, fața i s-a luminat de un zâmbet cald. Curioasă, a întrebat cum se numesc aceste minunății. Un curtean a răspuns prompt, în dulcele dialect provensal: „Di calin soun”. În traducere directă, asta înseamnă „Sunt niște mici îmbrățișări”. Etimologia aceasta mi se pare de o poezie absolută și transformă descoperirea acestui desert într-un fapt cu adevărat fascinant, o dovadă clară că gastronomia nu este doar despre a hrăni trupul, ci și despre a oferi alinare sufletului.
Trebuie să recunosc că acest desert polarizează. Cunosc oameni care pur și simplu îl adoră și care nu pot concepe o vizită în Provence fără să deguste câteva bucăți, dar cunosc și persoane care nu prea îl apreciază. Unii îl consideră poate prea dulce sau cu o textură prea densă, în timp ce alții pur și simplu nu agreează deloc gustul de migdale. Cu toate acestea, indiferent de tabăra din care faci parte, calissonul este un desert care inspiră respect. Este o instituție culinară în sine, un simbol al regiunii care a supraviețuit secolelor cu o demnitate aparte.
Un sfat prietenesc, totuși, dacă vă decideți să le încercați: ocoliți cutiile industriale care se găsesc în supermarketuri. Diferența de calitate între ele este uriașă. Pentru a înțelege cu adevărat de ce o regină a zâmbit acum șase sute de ani, trebuie să gustați un calisson artizanal, făcut de cofetari pasionați, care respectă proporțiile exacte și folosesc ingrediente de top. Doar acolo se simte cu adevărat textura fină a migdalelor și dulceața subtilă a pepenelui confiat.
Evident, modernitatea nu a ocolit nici acest colț de tradiție. Astăzi, maeștrii cofetari au adus o tușă contemporană extrem de interesantă, experimentând cu arome și combinații noi. Astfel, găsești variante cu zmeură, cu ciocolată, cu lămâie sau chiar cu parfum de lavandă. Este o evoluție frumoasă, curajoasă și plină de culoare, dar sfatul meu sincer rămâne unul conservator. Cel puțin la început, încercați variantele originale. Lăsați papilele gustative să descopere rețeta clasică, acea formulă care a trecut testul timpului, înainte de a vă aventura în inovațiile minunate ale prezentului.
Până data viitoare, vă transmit salutări pline de lumină de aici, din inima Provence-ului, sperând să găsiți mereu motive să oferiți și să primiți… mici îmbrățișări dulci!
*
PS: Așa cum v-am obișnuit, am cerut inteligenței artificiale să ne servească o glumă pe această temă. Iată ce a generat: „De ce preferă provensalii un calisson în loc de un salut obișnuit? Pentru că este singura «îmbrățișare» din sudul Franței care nu te obligă să pupi pe absolut toată lumea pe amândoi obrajii!”
Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
