TABLETA de MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Cu PNL-ul (fost USL) prin piață

Ceea ce este extrem de îngrijorător – și amuzant în același timp – este faptul că toate campaniile electorale, indiferent pentru ce anume ar fi ele – parlamentare, prezidențiale, locale etc. – de cel puțin douăzeci de ani, ca să nu spun chiar treizeci, se caracterizează printr-o lipsă de imaginație crasă. Scenariul și „strategia” de campanie sunt mereu la fel: se pun afișe, se dau flori sau zahăr și ulei, se merge „din ușă în ușă” și se urlă cu încredere și convingere că „sunt aproape de români, de popor”. Toți! Dacă îi întrebi de ce apar pe stradă doar în aceste perioade, apoi dispar complet pentru următorii patru sau cinci ani, îți promit că ei nu sunt ca ceilalți și de acum încolo „vor ieși mereu să ia pulsul direct de pe stradă!” Vin și pe la uși. Pun la înaintare întotdeauna tineri – nepătați – naivi sau idioți, care repede deprind „melicul” politicii și intră în regimentul A sau B sau C, după care fac transferuri multiple, „scârbiți” de „mizeria din partid”. Pe la uși pleacă în gașcă, mereu îmbrăcați la fel – galbeni, roșii, violeți, cu fulare, ca microbiștii – iar aici bagă la înaintare doamnele cele mai zâmbărețe posibil, pentru a nu fi refuzați sau să li se trântească ușa în nas, căci ei știu psihologie, nu glumă: doar îți este jenă de „prestanța și zâmbetul cuceritor al câte unei cucoane” și rabzi deranjul minor de la ușă. Toți îți vor garanta reușita și că vor pune în practică „toate promisiunile electorale”, că ne vor scăpa de răul care e întruchipat de cei care se află la putere, iar dacă la ușă se întâmplă să îți bată chiar cei de la putere, și care doresc în continuare să le „acorzi încrederea”, aceștia îți spun tot de treizeci de ani că nu au reușit să facă mai mult din cauza opoziției care mereu e mai puternică decât ei, și patru ani nu au pățit nimic altceva decât să „lupte cu bețele în roate” puse de opoziția cea rea. Apoi roata să sucește și o luăm de la început.

Când se pleacă în „campanie” – electorală, nu militară – se uniformizează cu ce vă spuneam mai sus, și acoperă teritoriul cu o eficiență de invidiat. Te și miri cum de timp de patru ani nu mai au timp să vadă vreo groapă din asfalt acolo pe unde le-a călcat piciorul.

Duminica trecută au procedat ca și până acum. S-au dus în Piața 1 Mai. Ăștia de la PNL/fost USL. E un punct strategic piața asta, că aici vin mulți oameni. Aici e „talpa” societății: țăranii, proștii, cerșetorii dar și intelectualii, medicii, profesorii, inginerii… toți, căci toți trebuie să mănânce, nu?! Vedeai cum greii stau mai feriți, purtați de vreo discuție, interveneau să vorbească doar dacă vedeau o umbră de simpatie, iar zâmbetul lor nu are asemănare în aceste momente. Sunt mândri, frumoși, milionari, suficienți sieși, cu o aroganță pe care încearcă să și-o stăpânească în spatele unei măști grele, folosite doar rar, din patru în patru ani, aceea a „umanului” și a „omului obișnuit”. Aceștia reprezintă deci linia 1, cei „eligibili” – siguri pe sine, că doar acum e clar că e rândul lor la putere – nimeni nu trebuie să ne mai facă un desen ca să înțelegem că ei vor câștiga alegerile, căci PSD-ul pute prea tare a transpirație de cât efort a depus pentru bunăstarea națiunii. În linia a doua se află… liniorii, adică cei care dau pliante și „interacționează direct cu lumea”. Aceștia sunt carnea de tun care nu câștigă nimic după alegeri, unii nici măcar firimiturile. Dar sunt fideli partidului și liderilor lor. Sunt cei care te conving, care au „încredere în acest om X sau Y (eligibilii)!” și vor să-i facă reclamă ca unui frigider fiabil, „testat chiar de mine!” Acești liniori sunt cei care se trezesc după alegeri cu buza umflată, cu imaginea terfelită și care sunt veșnic „dezamăgiți”, în sinea lor sau urlând, căci le este jenă de ceea ce au făcut „în trecut”. Și demisionează! Demisionează din PNL (PSD etc.), pentru a se „regăsi” în alt partid, existent sau nou creat, spălat de o nouă denumire, mai inspirată, care să miroasă a parfum de casă nou zugrăvită. Asta în timp ce arogantul milionar sau ambițios merge pe locurile minunate „eligibile”, și scapă dracului de mizeria asta de Piață 1 Mai, care este veșnic la fel, populată de aceleași figuri triste și sărace, de oameni răi, măcinați de invidii și mereu dispuși să te înșele la legătura de pătrunjel, dacă se poate. Îi arde asfaltul sub picioare și toți își jură în barbă că nu mai calcă pe acolo, sau se roagă să facă Domnul o minune să nu-i mai oblige la această caznă, să vină în favela.

Zice liniorul, întinzându-mi pliantul galben precum geaca și fularul său: „Ce ziceți, ne ajutați și pe noi?!” Adică la vot, se înțelege. Doamne ferește! „Mulțumim!”, spun zeflemitori tuturor celor care îi ignoră sau îi înjură, ca și cum își asumă aceste „momente penibile”, pe care le vor răzbuna ei cu vârf și îndesat în următorii patru ani. „Na, fir-ați ai dracu să fiți, ne înjurați, ne ignorați, ai? Lasă că vedeți voi după ce vom ieși!” Și au dreptate, domne! Se răzbună cu vârf și îndesat. Toți, fără excepție! Pentru toate aceste umilințe prin care trec din patru în patru ani. Adică ei sunt amabili, îți zâmbesc cuceritor, îți dau – gratis – pliantul cu dracu știe ce/cine, că nimeni nu mai citește, iar dacă treci pe lângă ei ca pe lângă stâlp sau dacă mormăi printre dinți vreo înjurătură sau te arăți dezgustat, se ofuschează, dar se abțin, îți arată cât de civilizați sunt ei, spre deosebire de ceilalți, și îți spun „mulțumesc” – e adevărat, cu nuanțe zeflemitoare – și simți cum își pregătesc groaznica răzbunare. Auziți: „Ce ziceți, ne ajutați și pe noi?!” Adică e un fel de cerșeală – că doar au stat pe bară ceva ani, și acum au nevoie de ajutorul meu sau al tău. Ei au nevoie de ajutorul nostru! La dracu, măcar atâta școală de partid să fi făcut și ei, o oră înainte de a pleca în „campania” cuceritoare, în care să le fi spus cineva că aici nu noi pe ei îi ajutăm, ci se presupune că ei ne ajută pe noi să ieșim din mizeria în care suntem. Ei sunt angajații noștri și nu invers! Nici măcar nu mai pot disimula această nevoie, ajutor, ca să îi punem acolo de unde să ne poată ignora complet, de unde să nu le mai pută a ceapă și usturoi de piață; să îi ajutăm să aibă și ei un salariu și, mai ales, o pensioară decentă, să iasă din sărăcia asta ordinară, fiind și obligați să stea în țara asta și să-și facă piața de la 1 Mai! Să îi ajutăm să plece la Bruxelles, să aibă condiții și medicale, și educaționale pentru progeniturile lor; să-i ajutăm să-și poată întemeia și ei o relație sau afacere, să își cumpere o căsuță prin Malta sau Elveția, să-ți schimbe și ei mașina aia pe care o au de doi ani și a ajuns o gioarsă… Iar toate acestea ți le cer cu zâmbetul acela cuceritor pe buze, făcându-se că plouă  pentru că mai ieri nu se numeau PNL, ci USL, adică erau frate cu dracu! Dar asta au făcut-o pentru că „treburile împărăției o cereau”, știm, adică s-au sacrificat când au făcut pactul cu PSD-ul! S-au unit cu ce este mai opus lor, liberalilor, adică s-au unit cu socialiștii. Să nu te apuce râsul? Germania a fost șocată în acea perioadă pentru că așa ceva nu se mai pomenise în teoria politică. Dar ei au reușit imposibilul și s-au unit în „doctrină” și „simțiri” pentru a da în lături „răul absolut” din acea perioadă, întruchipat de un anume Băsescu, care de atunci a fost înlocuit cu Xulescu și Zescu de ni s-a acrit…  Tot sacrificiu a fost și când au trădat tot ce se poate trăda. Istoric vorbind! Gata! Acum sunt alți oameni, altă „echipă”! Adio alianțe dubioase. Promit solemn că vor rămâne puri, tu doar dă-le votul, ajută-i! Simțiți deja aerul schimbării – the wind of change – care va să vină, nu? Simțiți și lumina zorilor care au să ne scalde cu blândele raze după ce PNL-ul va veni la puterea și frâiele Europei, nu? Dacă nu vedeți acest viitor luminos alături de acești „oameni noi”, atunci puneți-vă toate speranțele în USR, sau PSD, sau UDMR, sau ProRomânia… căci și acolo aveți tot „oameni noi”. Important este să votați, căci aveți pe cine, oferta este largă, diferențele sunt majore între ei (sic!), piața e liberă și cu toții au nevoie de ajutorul dumneavoastră! Nu, nu vă îndemn discret la a nu vota! Vă îndemn să faceți ce doriți, dar să nu uitați nicio secundă că sistemul electoral este mai mult decât falimentar! 1. Nu ia în calcul votul nul sau votul alb, deși acestea .reprezintă o opțiune de vot. 2. Nu ia în calcul calitatea alegătorului, care este și rămâne în continuare egal. Asta în timp ce ei sunt cât se poate de inegali cu noi în toate! Adică votul dumneavoastră este egal cu cel al asistatului social care nu contribuie cu nimic la societate. Istoria democrației – pe care nu o cunosc politicienii – ținea cont de acest ultim aspect. Votul dumneavoastră este egal cu al bețivului care nu știe în ce țară trăiește! Anticii ar fi luat foc să audă ce a ajuns „democrația”! Și el, bețivul asistat și care nu contribuie cu nimic la societate, este cetățean cu drepturi depline, ca dumneavoastră. Iar PNL-ul (alături de toate celelalte partide) savurează această valență, că doar este de stânga! Pardon, de dreapta! Și așa mai departe, pentru toate partidele. La așa votanți – egali – așa și aleșii – tot egali și nediferențiați! Hai, succes și să fie într-un ceas bun! Ca acum patru ani, sau ca acum opt ani, sau ca acum doisprezece ani…!


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro