TABLETA DE MARȚI – Daniel TACHE – Pentru mine, libertatea avea aromă de cafea Alvorada

Nu știu dacă vă amintiți imaginile din finalul Liceenilor, cele în care Mihai (Ștefan Bănică jr.), în uniformă, coboară în mare viteză niște scări. Eu, da! Cum mă aflam la vârsta tuturor naivităților, filmul mai că reușise performanța de a mă pune pe gânduri. Adică… iubirea se împletise atât de frumos cu etica și echitatea socialistă, iar eu tocmai mă întrebam dacă nu cumva o ședință UTC precum cea condusă de Dana (Oana Sârbu) ar fi posibilă în realitate,  când privirea mi-a rămas pironită asupra încălțărilor fericitului îndrăgostit. Nu se poate! Utecistul Mihai purta adidași albi. Adică adidași marca Adidas, aduși din Occidentul cel capitalist și odios. Bine, el îi purtase tot filmul, dar eu abia atunci i-am văzut. Că realizatorii filmului au intenționat asta sau nu, imaginea acelei perechi de adidași a aruncat în aer întreaga propagandă anterioară. Sau, ca să mă exprim așa, a deconstruit-o.

Da, uneori o pereche de adidași poate face cât o declarație politică. Cum dușmănoase declarații politice erau, în felul lor, și atât de apreciatele pachete de Kent, săpunurile Fa și blugii Levi’s. Cei care au trăit atunci știu la ce mă refer. În decembrie ’89, nu prea știam cu ce se mănâncă libertatea. Și bănuiesc că nu eram singurul. Dar știam cu siguranță ce aromă trebuie să aibă. Pentru mine, libertatea avea aromă de cafea Alvorada.

Iată unul dintre motivele pentru care îmi este greu să-i înțeleg pe cei care declară cu seninătate că nu fac politică. Eu cred că fiecare alegere pe care o facem are implicații politice. Alegând să îngroș rândurile celor care se uită la o televiziune sau alta, cărei îi cresc astfel audiența, deci și câștigurile obținute din publicitate, fac o alegere cu implicații politice. Alegând să-mi petrec ziua liberă nu în bibliotecă, ci la mall, validând astfel societatea de consum, fac o alegere cu implicații politice. Alegând să-mi cumpăr hainele de la Bigotti, nu de la Braiconf, fac o alegere cu implicații politice, tot așa cum o alegere cu implicații politice fac atunci când, deși mă aprovizionez de la supermarket, dau o fugă și în piața, doar pentru a cumpără mere românești.

În aceste condiții, refuzul de a-ți asuma o poziție politică nu poate fi decât perdant. Mai ales că, iată, pentru a-ți asuma o asemenea poziție, nici măcar nu este nevoie să fii membru al vreunui partid politic, este suficient să-ți faci alegerile în cunoștință de cauză. Și, desigur, o dată la câțiva ani, să mergi să votezi. Avertismentul pe care Platon îl formula în Republica (347-c), respectiv că nu există pedeapsă mai mare pentru neimplicare în viața politică decât aceea de a ajunge să fii condus de către unul care îți este inferior („de către unul mai rău”), rămâne astăzi, la 2500 de ani distanță, la fel de actual. Renunțând la dreptul de a vota, renunțând la dreptul de a-ți decide viitorul, renunți, cel puțin în parte, la a fi un om liber. Iar de aici la reinstaurarea dictaturii, drumul nu este chiar atât de lung cum pare.

 


Valeriana



Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro