TABLETA DE LUNI:UN DIALOG MATINAL

Ușa de lângă noi se deschide brusc, iese un aer îmbâcsit cu mirosul acru al țigărilor proaste. Nu e nimic de văzut, urlă niște jandarmi dolofani. Ajutor, șoptește o voce ofilită din interiorul biroului. Se aude o bufnitură a ușii care se închide. Înjurături groase ies prin pereții domnului ȘEF și se sparg pe gresia nespălată. Fata care zace pe marginea ferestrei are umerii înguști, o haină subțire și un fular cu o culoare incertă. Chiar și căciula e decolorată… Dar nu i-a folosit la nimic… Ce faci aici? o întreabă un domn atârnat de diplomatul de lux. Nimic, zice, învăț să tac… Are gura strânsă și buzele învinețite. Te-au bătut? o mai întreabă el. Cine? zice ea… Burtoșii din birou… Parcă mai are vreo importanță, spune, mișcându-și greu una dintre mâini.  Domnilor judecători, fata din colțul ferestrei vrea să vă pună o întrebare. Vi se pare că ar fi o ființă care stârnește în ceilalți nevoia de  a face confesiuni? Una în fața căreia necunoscuții își vor povesti viața? Este ca și când i-ai vorbi propriului tău câine, îți descarci sufletul fără să te compromiți. Ce ți s-a întâmplat? insistă domnul cu diplomatul. Nimic, n-auzi ce-ți spun? răspunde fata. Doar că mă întristează fereastra groasă, nu se vede nimic prin ea.  E cam neobișnuit, e de acord celălalt. Neobișnuit pentru cine? mai întreabă ea. N-am să vă spun chiar totul, abia dacă se mai aud cuvintele dintr-un cântec. Tatăl meu, murmură fata, îmi spune că vântul de nord e acela care poartă la țărm trupurile fără suflet și fără nimic… Cineva râcâie cât e noaptea de lungă plasa de la bucătărie, numărând banii puțini, rămași până la leafa viitoare. Mândră țară, meșter cârmaciul…

Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro