TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Despre unicitate și singularitate

Este arma noastră cea mai de preț într-o lume strâmbă, în care oameni mărunți și mărginiți ne hotărăsc viața, drumul, începutul, sfârșitul. De foarte mulți ani îi îndemn – uneori cu succes, alteori fără – pe adolescenții din fața mea să creadă în unicitatea lor irepetabilă. Fiecare dintre noi, încerc să le spun, suntem un semn unic al creatorului universului. Oricare ar fi acesta…

Omul adună unic și îngândurat de cele mai multe ori, toate trăsăturile universului. Ne place să credem că suntem în stare să căutăm ceea ce ne face fericiți pe noi, adică pe tine… Nimeni nu trăiește în locul tău.

Oare? Uitați-vă la aleșii națiunii, au cu toții sentimentul că trăiesc în locul nostru, ei vorbesc pentru noi, fură pentru noi, sunt fericiți în locul nostru, suferă pentru noi, au lacrimi reci peste obrajii scofâlciți și palizi. Tot de dragul nostru… Câtă greutate sufletească peste trupurile lor acoperite de costume de firmă, asortate la cravatele în culori patriotice și de partid… Tăriceni butucănoși, madam anghel și andronescu umezite de grijă pentru fiii patriei, buldogi expirați din Oradea, lătrându-și onestitatea și demnitatea, penali îndrăgniți de Teleorman, mărunțind cuvintele pline de morală înțeleaptă, marinari debarcați, visându-se lord-cancelari peste Palatul Victoria… Ce faună bogată și ce unicități înfiorate! Și ce mulți sunt!

Ei toți scriu povestea alterității, de ei depindem, ei fac legile, ei le calcă prin colbul parlamentului cenușiu… Tot pe ei îi vom alege în curând și, toate acestea, în slujba unității naționale, poveste dizolvată într-o mișcare populară care freacă puntea matelotului pleșuv.

Și cum ar putea să fie altfel? Duhoarea, scuzați de vorbă rea, e măsurabilă… Un recent sondaj sociologic a arătat că într-o gospodărie de români, din trei, veceul e departe, în curte sau nu e deloc, dar 70% au telefon mobil. Deci 33% nu au toaletă, iar 32% nu au baie sau duș. 70% dintre singularitățile noastre schimbă periuța de dinți la cinci ani, 10% nu prea știu ce este, dar știm să zâmbim frumos când mincinoșii ne demonstrează ce bine trăim și, mai ales, ce bine va fi să fie…. Așa este, o singularitate deplină ia naștere peste relieful golit de păduri al României mele, o unicitate de simțire și trăire patriotică se întinde ca o pastă dulce peste o felie de pâine mucegăită. Și ce? De aici se zărește falnic viitorul…