ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE Despre băutorul metafizic și mahmureala ca pedeapsă – Trei

Băutura n-a rezolvat nicio problemă. Dacă stai să te gândești, nici laptele… Vederea unui bețiv este cea mai bună lecție de sobrietate. Există mai multă filosofie într-o sticlă cu vin decât în toate cărţile, cred că spunea Pasteur. Dar e sigur că Martin Luther a afirmat că cine nu iubeşte deloc vinul, femeile, cântecul va rămâne prost toată viaţa. Așadar, puţină dragoste este ca puţin vin bun. Prea mult din unul sau prea mult din celălalt, face omul bolnav. John Steinbeck…

Trei…

Să ne reamintim, spațiul întâlnirii dintre băutorul metafizic și lumea „realiștilor” este acela al mahmurelii. Poemul acesta, Moscova-Petușki (de Venedikt Erofeev) nu este numai un imn dedicat băuturii, ci și un bocet mahmur al întâlnirii cu lumea. Ce să mă fac acum? se întreabă rebelul scriitor „sovietic” Să fiu fermecător-grosolan? La naiba, niciodată nu înţeleg bine cum şi în ce clipă trebuie să mă port cu o femeie cherchelită. Până atunci – oare să vă spun? – până atunci nu le cunoşteam bine nici pe cele cherchelite, nici pe cele treze. Aşa mă gândeam. Iar ea râdea. Iar ea s-a apropiat de masă şi a băut dintr-o suflare încă o sută cincizeci, căci era perfectă şi perfecţiunea nu are limite.

De unde începe mahmureala? Așadar, mahmureala este un element cheie al unei nopți și ajută la construirea la comun a unui fir narativ cu ajutorul amintirilor fragmentate ale fiecărui individ în parte. Foarte puțini susțin conceptul de mahmureală ca pedeapsă. Într-o carte lansată anul trecut („Iscoditorii. Un an de cugetări, băutură, tristețe și lecturi”, de Anne Gisleson) apare chiar termenul de mahmureală metafizică. Este realitatea viscerală a unui preț de plătit, este neliniștea apăsătoare a distrugerilor care dă frâu liber disperării, apoi te amăgește cu câteva clipe de ușurare și normalitate, doar ca să te tragă la fund cu un nou val de mâhnire. Dar Anne Gisleson mai știe că „la urma urmei, definiția existențială a angoasei stă în faptul de a recunoaște în adâncul nostru că viața, deciziile și alegerile noastre sunt toate conectate cu alți oameni”. Când te lovește mahmureala metafizică pentru prima dată cu toată forța, sinele e complet depășit și buimăcit. Zilele te copleșesc, pierzi noțiunea timpului, pierzi concentrarea, dorința. Dar treptat, pe măsură ce trec săptămânile sau lunile, lumea se întoarce la tine, zilele își recapătă forma, durează doar câteva secunde ca să îți amintești ce căutai în fața frigiderului deschis. A şti să bei este o adevărată ştiinţă, îmi amintesc un vechi proverb italian, cu un pahar de vin câştigi un prieten; ca să-l menţii nu-ţi ajunge un butoi. Sigur că Tudor Mușatescu avea dreptate, când vorbesc din pahar, toţi beţivii sunt oratori și cine nu bea, nu va trăi mult, se va deshidrata. Toți cred că sunt un om rău, scrie Erofeev, dimineața, după beție, și eu am aceeași părere, însă nu poți avea încredere în părerea unui om care n-a apucat să se dreagă, adică e mahmur. Ia și bea, o să-mi spună Dumnezeu ceva sau n-o să-mi mai spună? Dumnezeu tăcea… Eu, dregându-mă de cu dimineață, mă ascund de cer și de pământ, pentru că asta-i ceva mai intim decât orice intimitate. Beau înainte de muncă, mă ascund, beau la muncă, mă ascund… Și, mai scrie el, toată murdăria asta a vieții ne-a copleșit în asemenea hal, încât din ziua aceea nu ne-am mai trezit. Bine, Venicika, bine, nu trebuie să bei mult, bea și tu patru sute de grame și gata… Nici un gram, se răstea rațiunea, dacă fără asta nu se poate, du-te și bea trei halbe de bere, iar gramele uită-le. Însă inima gemea, măcar două sute de grame, hai…

Și vă mai aduc câteva versuri, din Cartea Alcool, a lui Ion Mureșan: „Pe Dumnezeul meu, numai ce am văzut trotuarul cum se mişcă,/ şi trece deasupra, învelindu-mă ca o pătură umedă./ Iar clădirile cu capu-n jos./ Şi o baltă neagră mi-a căzut ca o pernă peste urechi./ Nani, nani-n cîmp cu flori!/ Iar cînd m-am trezit, încercam să mă dezvelesc şi nu puteam./ Şi iar nani, nani-n cîmp cu flori şi iar palme/ şi ea plîngînd şi sărutîndu-mă, învineţită la ochi,/ cu buzele muşcate ca de şoareci şi cu rochia ruptă:/ «Linişitiţi-vă, liniştiţi-vă, o să vă apuce iar tusea!»./ M-am ridicat greu, iar ea şi-a cules chiloţeii roz de lîngă gard/ şi i-a pus în poşetă.”

Să fie mahmureala o pedeapsă? Poetul crede altceva… „ Acum, la nici 25 de ani, e o doamnă bătrînă:/ pungi negre sub ochi,/ fruntea încreţită, buzele ridate, sînii căzuţi./ Iar eu ce pot să fac, dacă ea şi-a propus să-mbătrînească şi/ îmbătrîneşte planificat?/ «Din multă iubire – zice – în doi ani o să fiu ca şi dumneavoastră,/ să nu vă mai fie ruşine cu mine/ seara la bar!»/ Şi o fac tîrfă. Dar şi îngeraş./ Şi ea, cu glas de asistentă medicală:/ «Linişitiţi-vă, liniştiţi-vă, o să vă apuce iar tusea!».”

O concluzie lipsită de profunzime, deci… Nu există whisky de proastă calitate. Se întâmplă doar ca unele dintre ele să fie mai bune decât celelalte. Un om nu ar trebui să se prostească cu băutura până nu împlinește 50 de ani; dar după 50 de ani dă dovadă de prostie dacă n-o face. William Faulkner…

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media