Am lăsat să mai treacă vreo câteva săptămâni, credeam că se mai pierde ceva din sila și din greața de atunci. Nu s-au pierdut…
Băcălbășie, așa se numește starea unui om care este dublu, dar ar trebui să fie simplu. Este vorba despre fățărnicie și ipocrizie, despre falsitate și rea credință, despre perfidie și viclenie. Mai direct, este vorba despre un doctor din Galați, fost șef peste lumea județului său și, acum, mare deputat de malul Dunării, cel care vorbea de la tribuna parlamentului precum o maimuță de la circ. Greșesc, maimuța este totuși sinceră, iar duplicitatea e chiar opusul sincerității. Pentru domn doctor viața e precum degetul arătat națiunii din palatul puterii legiuitoare…
Îmi pot imagina o discuție „amicală” cu doctorul cel parlamentar, omul cu ochii cât două mingi de tenis. Cred că i-aș povesti ceva din „Doctor Jivago”, de Boris Pasternak: cei mai mulți dintre noi suntem obligați să ducem o viață de o duplicitate constantă.
Dar cui să-i spui? Octavian Paler avea dreptate atunci când scria că așa sunt vremurile, nu poți să fii moral, fără să fii în același timp imoral. Și nu poți să-ți satisfaci vanitățile, fără să te umilești din când în când. Cei care nu acceptă o jumătate din această pilulă, nu pot avea cealaltă jumătate, pentru că totul e atins de duplicitate azi… Nu a mai rămas nimic curat.
Altfel, domnul respectiv a fost un pic suspendat chiar și din partid, ca să vedeți că, la noi, politica se împacă foarte bine cu morala…
Facebook
WhatsApp
TikTok
