Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de marți, nr. 3705
18-1-2022

TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA . Realitatea personală

Ne aflăm, indiferent de cât de puțin sociabili am fi sau ne-am considera, într-o foarte strânsă rețea de oameni, în care fiecare nod are o influență, mai mare sau mai mică, asupra celorlalte noduri din rețea, propagând o anume mișcare sau vibrație prin corzile care ne leagă unul de altul. Chiar dacă nu credem sau nu suntem dispuși să acceptăm, depindem de această rețea până în cel mai mic detaliu, nodurile și legăturile din jurul nostru determinând coordonatele vieții noastre, valorile, credințele și percepțiile noastre.

Tocmai aceste percepții și seturi de valori pe care ni le formăm din contactul cu lumea și cu experiențele de viață sunt cele care ne fac să ajungem să credem, în mod eronat, că subiectivitatea noastră este universal valabilă, că toți oamenii gândesc sau ar trebui să gândească așa cum o facem noi. Pornind de la această premisă, adesea întărită prin întâmplarea repetată a unor contexte de viață, prin întâlnirea frecventă a unor anumite tipare de oameni, ajungem să credem că modul în care noi vedem lucrurile sau modul în care alegem să vedem lucrurile este adevărul. Cu alte cuvinte, ne formăm o realitate personală la care aderăm ca la un adevăr obiectiv, de netăgăduit, când, de fapt, avem de-a face doar cu o paradigmă.

Din pricina acestei iluzii în care marea majoritate ajunge să se piardă, se nasc probleme de natură socială precum intoleranța, discriminarea și violența verbală sau fizică. Neconștientizând că niște contexte de viață, de educație sau de temperament diferite dau naștere unor viziuni asupra lumii diferite, mulți dintre noi ajung să creadă că cei care nu gândesc ca ei au o problemă și ajung să se poarte cu acei oameni ca atare. Marea confuzie care are loc în astfel de situații este că oamenii pun semnul egalității între realitatea personală și realitate, astfel anulându-și aproape orice șansă la dezvoltare și la adaptarea pentru o relație armonioasă cu ceilalți. Pornind din start cu ideea că ceea ce credem noi este adevărul și că lucrurile nu pot sta altfel, ne plasăm singuri într-o zonă de confort limitativă, rămânând pe loc, rămânând niște oameni subjugați propriilor noastre concepții, niște oameni rigizi și categorici. Considerând că ceilalți greșesc dacă gândesc diferit, dacă au alte preferințe sau limite față de noi, există riscul să începem să ne impunem propriul adevăr și să ne ofensăm dacă acesta nu este acceptat cu ușurință de către ceilalți, fără să ne gândim că perspectiva asupra unui lucru poate fi diferită atunci când privim din unghiuri diferite. În plus, ofensa se poate transforma într-o adevărată pierdere a controlului, în diferite forme de agresivitate pe care cel „ofensat” le poate considera justificate, fiind un afront la adresa realității lui. Nu au fost puține cazurile în care asemenea probleme, în sfera politică, religioasă, ideologică, au luat proporții exacerbate și turnuri cu adevărat tragice de-a lungul istoriei.

Adesea, preferăm să rămânem în cercul propriei realități din varii motive, din comoditate, din frică, din dorința de a ne apăra printr-o serie de repere care se află în controlul nostru, care ne oferă un sentiment de familiaritate. Subconștient, ajungem să adunăm argumente sau să provocăm situații care să ne confirme că lucrurile stau așa cum credem noi că sunt, pentru a ne întări nouă înșine ideea de obiectivitate a paradigmei noastre personale. Mai mult decât atât, în fața unor argumente variate, pro sau contra, avem tendința să le alegem doar pe cele care susțin veridicitatea gândurilor noastre și să le ignorăm sau să le desconsiderăm pe cele care ne pot arăta și altă latură sau alte nuanțe, etichetându-i pe cei care le formulează. Astfel, nu facem altceva decât să ne hrănim propriile iluzii, propriile construcții mentale care se constituie într-un spațiu securizant pentru mintea noastră. Friedrich Nietzsche spunea: „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“. Ajungem să ne mințim pe noi înșine și să ne credem minciunile pentru a ne atinge anumite scopuri, dar, mai adesea, pentru a acoperi unele goluri din viața noastră, pentru a ne crea impresia că ne apropiem de ceea ce am vrea să fim. Hrănind constant și generalizat aceste iluzii, nu doar că modificăm realitatea, ci o distorsionăm semnificativ pentru a acoperi deficiențe de personalitate sau deviații comportamentale, pentru a oferi sens, coerență și consistență unei vieți dezorganizate. Ajungem să apelăm la asemenea mecanisme atunci când nu putem accepta sau nu ne putem asuma adevărul, atunci când nu reușim să ne trăim viața într-o manieră adaptativă la realitățile exterioare.

Prin modul in care noi gândim și acționăm, dacă nu luăm în considerare pe cei din jur, ajungem ca faptele, vorbele și ideile noastre să fie impuse lor, prin aceasta ignorând liberul arbitru al celorlalți. Acest lucru risca să aducă cu sine pierderea prieteniilor, a relațiilor, a încrederii și înțelegerii cu cei apropiați. Soluția de a evita acest lucru este pe cât de simplă, pe atât de greu de aplicat: presupune o doză de smerenie, sinceritate față de propria persoană, capacitatea de a-ți recunoaște propriile vini sau slăbiciuni, de a fi deschis să înveți de la ceilalți, puțină bunăvoință, dorința de a fi o versiune mai bună a ta și de a-i respecta pe ceilalți. Totuși, e atât de greu să îl asculți pe celălalt atunci când îți spune că ai greșit. Poți ajunge să crezi că și el este blocat în propria sa realitate și că încearcă să-ți vândă iluzii. Cu toate acestea, merită să asculți ce are de spus și să-i explici clar și argumentat de ce crezi că se înșală. Puteți ajunge la concluzia că vedeți lucrurile diferit, dar că puteți câștiga un prieten, iar realitățile fiecăruia dintre voi pot ajunge permeabile una către cealaltă, în direcția unei realități comune, acceptată de ambele părți.

Pentru a ne permite nouă înșine să evoluăm și să ne integrăm armonios în această rețea umană care ne este indispensabilă, este nevoie să nu rămânem blocați într-o perspectivă limitativă confortabilă pentru propria persoană, dar adesea deranjantă pentru ceilalți, ci să fim dispuși să încercăm să vedem situațiile din mai multe unghiuri, raportate la poziția și sentimentele tuturor celor implicați în acele situații. Nu în ultimul rând, ar trebui să înțelegem că, dacă vedem lucrurile diferit, niciunul dintre noi nu e mai puțin valoros.

 

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…

 

Distribuie:

hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
getsbet Gopo

CITEȘTE ȘI

kiss2022-01.jpg
romserv.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media