TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Confruntarea cu sinele

   Trăim o epocă în care ne definim și ne validăm în principal prin raportarea la ceilalți, prin încercarea de a ne alinia la niște standarde și la niște aspirații dictate de contextul social în care evoluăm. Constant, ne trasăm coordonatele propriei existențe privind către exterior, concentrându-ne asupra modului în care vrem să apărem în ochi celorlalți și asupra modului în care îi putem impresiona, depăși sau intimida.

   Într-un astfel de proces, ajungem adesea să uităm să privim asupra singurei persoane cu care ne petrecem tot timpul, și anume noi înșine, amânând, ignorând sau minimizând o confruntare cu sinele, trecând cu vederea aspecte importante la care mai avem de lucrat sau, pur și simplu, trecându-ne pe un plan secundar. Contrar a ceea ce s-ar putea crede, a ne trece propria persoană pe un plan secundar nu înseamnă doar a ne neglija pe noi înșine în favoarea celorlalți, ci și a nu ne oferi timpul și atenția necesare pentru a ne observa, înțelege și corecta defectele. O persoană atentă cu sine are preocuparea de a deveni o versiune mai bună a sa, de a-și șlefui părțile mai puțin plăcute ale personalității sau comportamentului său, dezvoltând, în mod implicit, un mai bun mod de relaționare cu ceilalți.

   În ce constă această confruntare cu sinele? În primul rând, este necesară o doză consistentă de obiectivitate, o disponibilitate către autoanaliză atentă și o atitudine nepărtinitoare la adresa noastră. În al doilea rând, ar trebui să avem curajul și deschiderea să ne confruntăm cu partea umbroasă a propriei persoane, cu toate implicațiile acesteia, oricât ar fi de neplăcute sau supărătoare, oricâtă durere sau repulsie ne-ar putea provoca. Un pas esențial, poate cel fără de care nu poate avea loc nicio schimbare, este însăși conștientizarea că acea parte întunecată se află în noi, recunoașterea faptului că lucrurile nu ar trebui să rămână așa, că nu ar trebui minimizate. Acceptăm și recunoaștem faptul că suntem umani, deci supuși greșelii, dar și fragili, recunoscându-ne vinile, situațiile în care am fost manipulatori sau nedrepți, momentele în care nu ne-am gândit că i-am putea răni pe ceilalți prin faptele, vorbele, neglijența sau impulsivitatea noastră. 

   Acceptarea faptului că aceste părți există în noi, că am comis, conștient sau nu, erori sau că am persistat în aceste erori sau comportamente, este etapa neplăcută, dar necesară, pe calea către vindecarea și curățarea sinelui. Acceptarea și curățarea interioară sunt factori care duc la o îmbunătățire a relației cu propria persoană, dar și a relațiilor cu ceilalți, oferind, implicit, posibilitatea unei calități mai crescute a vieții. Pentru a putea ajunge în acest punct, e necesar să putem înțelege și să putem vedea clar granița fină dintre demnitate și orgoliu, având grijă să ne plasăm corect în funcție de situație. Este necesar, pentru conservarea respectului de sine, să ne comportăm cu demnitate și să avem grijă să fim respectați, respectând limitele celorlalți. Cu toate acestea, putem cădea ușor pe panta orgoliilor, mai ales când ne-am învățat să fim individualiști și să ne lăsăm acțiunile pradă primului impuls, fără să ne luăm timp să reflectăm la posibilele consecințe ale cuvintelor sau acțiunilor noastre. Ulterior, putem fi cuprinși de regrete, însă regretele nu reușesc să corecteze nimic dacă noi nu schimbăm pe termen lung tiparele comportamentale pe care le repetăm în relația cu ceilalți sau față de sine. 

    Poate, pentru a încerca să devenim o mai bună versiune a noastră, încetăm să intrăm în conflicte inutile, gratuite, fără scop sau supradimensionate cu ceilalți și ne înhămăm, fără subiectivitate, la o confruntare cu sinele. S-ar putea să descoperim lucruri care să ne surprindă, care să ne producă repulsie sau bucurie și s-ar putea ca aici să descoperim, dacă suntem sinceri față de noi înșine, sursa unor probleme de care am avut parte în viață sau în relațiile cu cei din jur. Confruntându-ne cu întunericul din noi, avem o șansă să ne schimbăm modul în care ne trăim viețile și modul în care alegem să reacționăm în fața problemelor care apar.

 

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…