TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Celebrarea lui mulțumesc

   Zilele trecute, pe 11 ianuarie, a fost Ziua Internațională a Cuvântului „Mulțumesc”, un prilej bun de reflecție asupra semnificației și implicațiilor sale mai adânci, dincolo de a fi o simplă formulă de politețe folosită ca un automatism în conversațiile noastre. Celebrăm această zi încă din 1994, chiar dacă acest lucru este mai puțin cunoscut la noi, fiind un eveniment care a ajuns să fie mai promovat și mai menționat în ultimii câțiva ani.

   Cel mai adesea, rostim aceste trei silabe știind că „așa se face”, fără să ne gândim prea mult atunci când o facem și fără să punem o încărcătură prea consistentă în această rostire. Cu toate acestea, putem înțelege câtă importanță are la nivel cultural făcând un exercițiu simplu precum răsfoirea unor ghiduri de conversație de diverse limbi, când suntem în trecere într-o librărie. Vom vedea că. de cele mau multe ori, traducerile lui „mulțumesc” se găsesc în paginile de început ale acestor cărți, acest lucru fiind un indicator însemnat al necesității de a-ți exprima gratitudinea pentru a te putea adapta într-o cultură sau alta. În esență, indiferent cât am fi de diferiți ca origini geografice, etnice, religioase sau culturale, acest lucru ne unește în mod similar, la nivel global.

   În limba română, conform DEX 2009, cuvântul își are origine provine din urarea „la mulți ani” care servește drept mulțumire pentru cel care a oferit o mână de ajutor sau a făcut un bine dezinteresat. Unii psihologi susțin că formularea este asemenea unei mângâieri verbale și poate avea un efect benefic atât pentru cei care își declară mulțumirea cu sinceritate, cât și pentru cei care primesc frumoasa recunoștință verbală. Mulțumind cuiva drag sau chiar unui străin pentru ceva, nu faci altceva decât să transmiți emoții pozitive și să creezi o formă de conexiune între indivizi. De asemenea, s-a observat că oamenii care mulțumesc des și autentic sunt și printre cele mai fericite persoane, conștientizând frumusețea din viața lor și prezența activă a oamenilor din jur.

   Măcar pentru o clipă, putem să privim în noi și să mulțumim Universului, conjuncturilor și nouă înșine pentru ce suntem cum suntem și ce avem acum, pentru ce am învățat și pentru cum am crescut, că suntem sănătoși, că mergem, vedem, auzim, alergăm, simțim. Putem fi recunoscători nouă și vieții pentru că avem un acoperiș deasupra capului, mâncare pe masă, un loc de muncă și niște rezerve și speranțe pentru ziua de mâine. Am putea să încercăm să mulțumim, în sinea noastră, tuturor întâmplărilor care ne-au bucurat, din care am avut ceva de învățat sau prin care am ajuns să ne dăm seama că putem mai mult. Îi putem mulțumi sufletului nostru pentru că simțim, pentru că suntem empatici și pentru că putem fi oameni buni și putem deveni oricând mai buni.

   Să încercăm să nu mai amânăm, le putem mulțumi chiar acum sau azi părinților noștri că ne-au dat viață, că ne-au crescut și ne-au insuflat niște principii, că ne-au protejat și îngrijit când au putut și au știut cum. Să mulțumim celor care ne-au fost alături și pe care ne-am putut baza, dar și celor care ne-au făcut rău, dar prin care am aflat cum să vedem oamenii buni. Să le mulțumim celor care ne-au zis că nu se poate, prin ei am devenit mai ambițioși și am crescut. Să le mulțumim celor care ne iubesc că ne sunt alături, copiilor că ne fac viețile mai senine, bunicilor pentru blândețe, amintiri și sfaturi, profesorilor care ne-au pregătit pentru viață. Să ne mulțumim nouă înșine pentru faptul că, în ciuda tuturor greutăților, ne-am găsit puterea să nu devenim aspri și să vedem că viața nu înseamnă doar un șir lung de lucruri de făcut, ci și de bucurii, de cărți citite, de conversații prețioase, de filme văzute, de îmbrățișări, de zâmbete aduse pe chipul cuiva, de piese de teatru care ne umplu ochii de lacrimi, de muzică prin care ni se face pielea de găină. Să ne mulțumim nouă înșine că suntem mai mult decât ceea ce încercăm să demonstrăm altora, că putem simți încântarea pentru tot ce are să ne ofere viața.

   Să celebrăm în sufletul nostru și noi între noi că avem acest instrument puternic la îndemână, să-i conștientizăm încărcătura și să nu ne sfiim să-l rostim cu toată această încărcătură, nu doar ca pe un cuvânt formal. Mulțumesc e, la o primă vedere, doar un cuvânt, dar poate fi extraordinar de puternic dacă îi oferim energia recunoștinței. Această energie este o punte între oameni, o cale prin care circuitul a dărui – a primi se poate perpetua, prin care noi putem privi cu seninătate către sine și către ceilalți, prin care le putem da de înțeles oamenilor că le conștientizăm, cu mulțumire, prezența și faptele.

 

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…