TABLETA DE DUMINICĂ: Costinel STĂNILĂ – Între ură și iubire… și vice-versa

Între ură și iubire este un pas, sau așa poate părea, dintr-un anume punct superficial de vedere. Însă între ură și întoarcerea la iubire este un hău care se deschide larg și pe care numai sufletele mari îl pot străbate. Iubirea este principială, o catedrală, o construcție sănătoasă bazată pe o educație și șlefuire înălțătoare a trăirilor. Așa cum întunericul este definit ca absența luminii, la fel și ura – se naște din prăbușirea iubirii. Pare brusc, însă pilonii pe care se sprijină iubirea crapă și se prăbușesc tăcut și invizibil pentru ochiul neatent, iar praful ce se vede într-un final este doar deznodământul unui lung șir de tensiuni acumulate și neluate în seamă la valoarea potrivită, reală. Uneori se pot auzi trosnete surde din profunzimea grinzii și avem tendința să spunem că “se așează”, însă acolo apare de fapt o crăpătură structurală pe care o spoiala cu ipsos doar o ascunde ochiului din punct de vedere estetic, pentru a apărea frumos în poză, ori, nu ipsosul este necesar acolo dacă vrei să te mai bucuri de catedrală și peste 50 de ani, ci o nouă grindă, un nou pilon.

Într-un final, nefiindu-i luate în seama crăpăturile, construcția cade și asistăm într-o primă fază la nașterea deznădejdii. O umbră hidoasă rânjește în fundal, așteptând tributul insului ce își deplânge colapsul: predarea. În absența pilonilor pe care să-și înalțe spiritul, iubirea se predă în fața urii, iar tot ce fusese înalt în urmă cu “o clipă” acum este josnic, tot ce strălucise, acum este cufundat în beznă.

De cele mai multe ori, acolo rămânem, nu mai avem puterea să ne zbatem, poate nici voința – pentru ce? O vază spartă rămâne o vază spartă, chiar dacă o lipești la loc și nu mai curge! Doar dacă… mai ai ceva pentru care sa lupți: o idee, un principiu, un… ceva! – toate împreună sau fiecare în parte reprezintă rădăcina ta care, ascunsă adânc într-un pământ al făgăduinței, a fost ferită de dezastrul de deasupra. Cu ură și deznădejde, lupți acum pentru speranță. Da, ura și deznădejdea pot fi uneori forțe constructive. Chiar dacă nu mai ai lemn curat să arunci în flăcări, poți, în vremuri de restriște, să menții flacăra cu vreascurile ce le ai la îndemână, iar furia și deznădejdea pot avea valori calorice nebănuite – fierul se călește în foc indiferent de sursa vâlvătăii…

Uneori, speranța poate lua o față aparent mârșavă, fiind alimentată de iluzia răzbunării care, la rândul ei poate fi neagră sau albă, în primul caz speranța răzbunării îndreptându-se împotriva celui care a determinat prăbușirea. În cazul fericit însă, speranța răzbunării se întoarce către sine: tu alegi să îți demonstrezi ție însuți și oricui că tu ai răzbătut. Cineva spunea (traducere relativa): “Viața e o furtună, într-o zi sclipești în soare, iar în cealaltă ești izbit de stânci. Ceea ce te definește este ceea ce faci când vine furtuna. Trebuie să o privești în ochi și să-i spui: “Arată-mi tot ce poți, căci și eu voi face la fel” – și atunci vei afla cine ești”.

Furtuna a trecut. Acum zaci o perioadă pe faleză cu hainele sfâșiate și oasele frânte de valurile ce te-au izbit de stabilopozi. Nu este ca-n filme. O vreme doar pescărușii se mai apropie de tine în timp ce oamenii te privesc cu dezgust crezând că ești un bețiv pierdut pe drumuri, apoi cineva se apropie de tine auzindu-te delirând inconștient gândurile ce te-au ținut în viață. Cu el alături si încă vreo câțiva îți începi reconstrucția. Îți vindeci ura și guști din nou iubirea.

Vei mai putea construi o catedrală?

 

Nu, filmul (tău) nu se termină aici cu promisiunea unui viitor strălucit, lăsându-te cu ochii umezi având senzația că tu ești cel de pe sticla ecranului și că totul va fi de acum încolo lapte și miere – nu! De-acum știi că o catedrală nu se construiește numai pe poezii și visuri, ci, în plus, se amestecă var cu nisip, ciment, pietriș, oase rupte, sudoare… nu-ți mai permiți luxul de a scăpa goluri de aer în fundație. Dar ce te faci când cei din jur sunt “alergici” la praf iar sudoarea și oasele rupte nu fac parte din vocabularul lor de zi cu zi? Îți vin cu explicații cum că o catedrală nu mai este de actualitate, e prea multă cheltuială fără rentabilitate și că poate nu mai e nevoie de o catedrală pentru următorii 50 de ani, ci ceva mai simplu, o foaie de cort la modă – cine știe dacă la anul moda va mai fi aceeași, de ce să nu îți păstrezi opțiunile deschise? Da, catedralele sunt frumoase – de vizitat, poate și de construit, dar să le facă alții. Noi trebuie să fim moderni, să ne desprindem de clasicism.

Încerci să vii cu argumente, explicând – a câta oară – povestea celor trei purceluși… Îți sunt întoarse priviri reci și goale venite parcă dintr-o altă lume, dintr-un alt univers… Începi să te întrebi dacă ce vezi în jurul tău este real, dacă cei din jur îți joacă o farsă sau e chiar real, te ciupesti de încheietură – poate e doar un vis, un coșmar… Deja nu ați început bine construcția și nu numai că vezi posibile viitoare crăpături, ci vezi cu ochii minții cum, în ritmul ăsta, se dărâmă șandramaua cu fițe moderniste. Îți revin în minte imagini parcă dintr-o altă viață și te întrebi ce poti să faci, cum poti să convingi că tu și purcelușii tăi veți rămâne fără acoperiș deasupra capului când lupul va sufla peste cortul vostru… Iubirea și ura îți alternează divergent și numai un efort de voință îți păstrează corpul fizic într-o singură bucată.

Ce vei face? Te vei zbate în continuare să construiești o catedrală cu riscul de a-ți îndepărta pucelușii care, în final, nu se știe dacă o vor aprecia? Te vei moderniza și vei accepta proiectul cortuar implorând divinitatea să nu-i croiască lupului drumul către tine?

Ce?!?

…cam asta se întâmplă în și cu fiecare dintre cei care se încăpățânează, pentru un motiv sau altul, să rămâna aici, în țară. Unii îi consideră lași, alții fricoși… Însă cred că ar putea fi considerați niște romantici incurabili, care au un vis pe care nu l-au părăsit…

Încă!

 

 

 

 


Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro