„Un roman extraordinar, care trădează o erudiție absolut impresionantă… Nimic nu se compară cu această uluitoare frescă a Egiptului antic.” (Library Journal)
Cartea a fost scrisă de Mika Waltari, un renumit prozator finlandez, şi a văzut lumina tiparului în 1945.
Povestea întâlnirii mele cu Mika Waltari este legată de un târg de carte. Mulţi ani până să avem posibilitatea de a cumpăra on-line, băteam târgurile de carte cu tata si sora mea, cu Ionel F. şi alţi colegi de muncă. La un asemenea târg, Ionel l-a descoperit pe „Egiptean” şi tata l-a cumpărat.
Acţiunea din roman se petrece acum 3500 ani, o perioadă tumultoasă din istoria Egiptului Antic, atunci când faraon era Akhnaton din a 18-a dinastie a faraonilor Egiptului. L-am găsit pe faraon ca pe un precursor al lui Moise sau al lui Melchisedec.
Soluţia de succes adoptată de Mika Waltari, soluţie ce o va perpetua în aproape toate romanele istorice, este aceea de a lua un personaj şi a-i da o aură misterioasă, atât prin originea, cât şi prin profesia pe care o are, la care adaugă în mod invariabil un războinic herculean şi un mistic pe post de prieteni. Încadrând personajele principale într-o perioadă istorică, pentru a le da credibilitate, Mika Waltari le face martore ale unor evenimente istorice cunoscute sau ale unor ritualuri de mult uitate.
Sinuhe este personajul principal care ne relatează povestea vieţii sale, aflându-se în exil după decăderea şi moartea faraonului Akhnaton. Asemeni lui Moise, Sinuhe este găsit de părinţii săi adoptivi, o familie săracă, într-un coşuleţ plutind pe Nil, iar aceştia fac tot ceea ce este posibil pentru ca fiul lor să devină medic.
Povestindu-ne despre şcoală şi profesie, descoperim nivelul de cunoaştere pe care îl aveau egiptenii, precum și ritualurile de îmbălsămare şi de înmormântare, toate acestea fiind descrise detaliat.
Prietenii prin care se defineşte personajul principal sunt Kaptah, sclavul lui Sinuhe, şi războinicul Horemheb. Alături de ei, personajul evoluează călărind în Babilon, în Creta şi în imperiul hitit. Lor le povesteşte visele şi dezamăgirile, mai ales cele în dragoste.
Filmul făcut după această carte a fost turnat în perioada de glorie a Hollywood – ului, când pentru decoruri se construiau adevărate palate sau se mutau munţi pe platourile de filmare. Este un film cu actori consacraţi şi cu un număr foarte mare de figuranţi, toți în costume fidele epocii evocate, toate acestea pentru a zugrăvi măreţia apusă a unui imperiu.
Niște conspirații au avut însă loc şi în spatele camerei. Marilyn Monroe a încercat din răsputeri să obţină rolul lui Nefer, dar producătorul Darryl F. Zanuck i l-a acordat Bellei Darvi, amanta sa la acel moment. Marlon Brando a semnat un contract pentru interpretarea rolului principal, dar, în ultima clipă, s-a răzgândit. Producţia filmului a costat aproximativ 5 milioane de dolari (o sumă enormă în 1954). Trebuie precizat că pelicula a fost nominalizată la Oscar pentru imagine.
Am apreciat foarte mult modul în care, atât în carte cât şi în film, sunt relevate poveştile de dragoste ale lui Sinuhe, cu trădări sau iubiri dezinteresate, dar și poveştile despre luptele politice din acea perioadă la care Sinuhe este doar martor, rareori intervenind în mod direct.
Două aspecte mi-au plăcut în mod excepţional. Primul este aventura lui Sinuhe în Oraşul Morţii, cum ajunge să se ocupe de îmbălsămări şi mai ales motivul pentru care el, medic fiind, ajunge în această postură. Cel de-al doilea aspect este legat de modul detaliat în care este descrisă religia solară îmbrăţişată de faraon.
Numele pe care şi-l ia faraonul Akhnaton se traduce drept servitor al lui Aton, Aton fiind noul zeu solar, prima tentativă de monoteism. Bineînţeles că astfel începe lupta cu clerul vechilor zei, dar aceasta este o chestiune despre care veţi citi dumneavoastră. Personajul cu o origine misterioasă și cu calități excepționale încadrat într-un context istoric real se dovedește a fi soluția succesului acestui autor.