Luni seară, pe 3 ianuarie 2022, am revăzut filmul după vreo zece ani. Am râs cu lacrimi vreo oră. Repede am căutat dacă există vreun script, un scenariu publicat, o nuvelă, ceva… Am găsit că s-a publicat scenariul. Mai interesant a fost că am găsit o mulțime de comentarii, unele mai ample și mai tehnice ca altele, cu autori celebri, precum Mircea Cărtărescu sau Cristian Tudor Popescu, ori mai aplecați spre cinematografie și critică de specialitate, ca Andrei Gorzo, Andrei Rus și Gabriela Filippi.
Tânărul Nae Caranfil (33 de ani la data realizării acestui prim film) se înscrie la cuvânt după Lucian Pintilie cu Reconstituirea, în 1970, şi Mircea Daneliuc cu Probă de microfon, în 1981, pentru a rosti, încă din 1993, acest necesar: Despre ce vorbim?
Cristian Tudor Popescu scria în Gândul, din 5 noiembrie 2009, un articol intitulat „O Românie caracaleană” despre o Românie a anilor ’80 plină de torţionari electronizaţi, ieşind din catacombe să hărţuiască cetăţenii, despre grupuri de rezistenţă în munţi conduse, eventual, de Nicolae Manolescu, Octavian Paler sau Gabriel Liiceanu, despre pactul cu Satana, semnat cu hemoglobină, într-un decor baroc. „Hai să-nnebuneşti!” cârâie un personaj din film la auzul unor „texte” asemănătoare, dar de semn opus” și despre o „România caracaleană a lui Caranfil, un fel de fiică miserupistă a celei caragialene, sugerează o constatare mai de bun simţ: în anii ’80, la noi era – în lipsă de altceva – mai mult timp pentru dragoste decât acum. Era pe-atunci o cotârceală naţională pe cinste, o, ce ploaie şi ce vânt!”.
Am reţinut din Travesti, ultima carte, zisă roman, a lui Mircea Cărtărescu, câteva rânduri: „Cui îi păsa de UTC, de televizor sau de ziare? Cine făcea cel mai mic efort să înţeleagă lumea în care trăia? Magnetofonul, ceaiurile, discurile jerpelite, revistele porno erau realitatea. Unde era suferinţa?”
Ele ar putea figura ca motto pentru acest E pericoloso sporgersi filmat la Caracal de Nae Caranfil şi ajuns pe ecranele româneşti după ce s-a plimbat pe vreo trei continente şi a luat câteva premii. Din când în când, în cinematografia română, ca, pesemne, în oricare alta, se produce o venire în fire, o dezmeticire. Ea apare după lungi perioade de bezmeticire, în care cineaştii se izbesc ca nişte muşte ameţite de geamurile murdare fabricate de ei înşişi. Filmul de valoare nu este interzis acestor perioade, dar, când apare, este cumva năclăit de context, ca o piatră preţioasă în mâl. Cel mai tare se simte mâlul în reacţiile criticii, care refuză să trateze excepţionalitatea ca atare, străduindu-se s-o afilieze zumzetului politic la modă. În gălăgia generală, o voce, de obicei a unui regizor de 30 şi ceva de ani, spune deodată: „Alo, domnilor, de fapt, despre ce naiba vorbim noi aici?”
Dialogurile imaginate de Nae Caranfil au un umor binefăcător. Râzi cu lacrimi, iar subtitrarea în franceză nu face decât să pună în evidenţă pierderile uriaşe suferite de film prin traducere – cum să transpui într-o limbă de circulaţie ziceri quintesenţiale pentru decenii din viaţa poporului român ca: „Fii cu ochii pe ea ca pe butelie!”?.
Într-o singură scenă râsul dispare, dar e de-ajuns: când actorul Jean (Valentin Teodosiu) urlă în goana trenului, desfigurat de ură, la soţia prietenului său, care n-a vrut să-i cedeze: „Bărbat-to spune bancuri politice pe scenă, tu ai relaţii cu străinii, o să vă torn pe-amândoi de nu vă vedeţi!…” Aici se văd coarnele diavolului celui mare, clocind în fiecare dintre noi, mai solzos şi mai negru decât toate Securităţile şi poliţiile.
Regizorul ceh Miloš Forman, invocat de Nae Caranfil ca sursă de inspiraţie în construirea unui film care să funcţioneze şi ca o „menajerie fizionomică” sau o „colecţie de caricaturi”, este autorul unei minunate comedii numite Balul pompierilor / Horí, má panenko (1967), a cărei acţiune se desfăşoară într-un orăşel de provincie din Cehoslovacia comunistă.
Legătura dintre regimul sexual şi regimul politic sub care trăiesc personajele e o temă explorată, cu un umor destul de apropiat de al lui Caranfil, de către un alt maestru ceh, Jirí Menzel, dintre filmele căruia cel mai faimos e, probabil, Trenuri bine păzite (1966). Două dintre filmele considerate de Caranfil ca numărându-se printre cele mai importante din toate timpurile (conform răspunsului său la sondajul realizat, din zece în zece ani, printre critici şi regizori din toată lumea, de către revista britanică Sight and Sound) sunt Cetăţeanul Kane (de Orson Welles, 1941) şi Pulp Fiction (de Quentin Tarantino, 1994), ambele extrem de influente în istoria utilizărilor cinematografice ale flashback-ului. Pe lista de zece filme oferită de Caranfil revistei Sight and Sound, regizorul Federico Fellini figurează cu o capodoperă de maturitate, Amarcord (1973), dar şi cu una dintre capodoperele sale de tinereţe, I vitelloni (1953), care este „un film nostalgic, fermecător şi oarecum trist” (adică exact cum a fost descris şi È pericoloso sporgersi de către creatorul său) despre vieţile unor tineri dintr-un orăşel de provincie.
Interviul cu Nae Caranfil din revista Film Menu, nr. 9 (februarie 2011) este unul dintre cele mai ample pe care le-a acordat regizorul şi merită citit în întregime, pe blogul revistei (http://filmmenu.wordpress.com/2011/03/26/interviu-naecaranfil/) sau pe site-ul Liternet (http:// atelier.liternet.ro/articol/11135/AndreiRus-Gabriela-Filippi-Nae-Caranfil/NaeCaranfil-si-jucaria-numita-cinematograf-I.html).
Talentul lui Caranfil trece mai departe de dialoguri și rezidă în actorii aleși pentru acest film. Valentin Teodosiu și regretatul George Alexandru fac un tandem genial, fiecare scenă cu ei e o frescă a unui mod de viață apus, dar pe care nu trebuie să-l uităm. Marius Florea Vizante joacă rolul lui Vizante, un adolescent miop și ținta glumelor proaste ale colegilor, iar Florin Călinescu joacă, cu aplomb, rolul locotenentului Grecea. Cel mai „savuros” personaj este Rexona, prestatoarea ecologică de serviciu interpretată de Magda Catone.
Nu am să vă povestesc scene din film, însă le recomand cititorilor mai tineri (dacă am) să afle ce a reprezentat Radio Europa Liberă pentru adulții acelor vremuri. Filmul poate fii vizionat la următorul link:
https://www.youtube.com/watch?v=SXecD7h5G98
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
