Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de marți, nr. 3705
18-1-2022

SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Alte semne de decembrie

1.Dan Cristian Ionescu – 12 Lacrimi…

Un poet adolescent debutează la senectute… Cea mai mare parte a publicului îl cunoaște pe Dan Cristian Ionescu ca autor de articole politice, cel mai adesea polemice și în răspăr cu opinia dominată, poate și ca politician de factură liberală în primul deceniu post-revoluționar -a fost și revoluționar, pe bune, nu pe puncte. Cei mai norocoși îi știu și textele memorialistice, excelente în materie și expresie, pe care îl tot îndemn să le cuprindă într-o carte, șînt ceva semne că o va face. Însă cei și mai norocoși, prin urmare cititorii blogului meu!, îl cunosc și pe umorist. La vreme de pandemie, Romanul lui Ilzi, fantezie istorică de un comic nebun publicat pe blogul meu în foileton, ne-a luminat multora sfîrșiturile de săptămînă, Aș adăuga și activitatea de căutător și furnizor de bancuri, anecdote și glume grafice care ne-au provocat o dispoziție mai bună. Puțini însă știu că Dan Cristian Ionescu a debutat ca autor cu poezii, în română și franceză, în primăvara anului 1968, pe la 15 ani, dacă socoteala mea e bună. Și eu am aflat abia acum cîteva luni. De altfel, și autorul uitase, A dat peste ele din întîmplare, căutînd altceva în vastele sale arhive. Unele erau în manuscris, altele dactilografiate. Pe măsură ce le-a cules, mi le-a trimis, cum le-a trimis și vechiului său prieten Adrian Vasiliu, traducătorul lui Villon, el însuși poet. A reușit să recupereze 27 de texte. Nu știe dacă sînt toate, nici de ce nu a mai scris după decembrie 1972. Poeziile mi-au plăcut foarte mult și regret că experiența nu a avut urmare. Eu nu păstrez nimic din ce-am scris până la vîrsta de 25 de ani, dar din amintiri, știu că nu scriam la fel de bine. Salut ideea de a reuni cele 27 de texte într-un volum, către care trimit. În scurta prefață, veți afla mai multe despre aventura poetică a lui Dan…

2. Poemul săptămânii

Noaptea Sfîntului Andrei

Din lungile coșmaruri ale unei nopți

mai degrabă albe, mintea rămîne agățată

de cel mai nevinovat, altele erau atroce –

nu știu de ce alergam mînă în mînă spre

ușa din spate a unui autobuz decrepit și atît

de aglomerat că oamenii păreau sardelele

dintr-un banc migrator, se striveau unii

de alții și cîțiva s-au salvat reușind exfiltrarea…

ne-am repezit mînă în mînă la ușa din mijloc

și imediat am coborît pe partea cealaltă,

între uși, am primit observații de la un fel de șef,

care părea să mă cunoască, deși eu nu-l știam…

am aterizat primul în buza unui versant vertical

construit din pietre mari și cenușii, am alunecat

sau mi-am dat drumul atenuînd căderea cu tocurile

de cauciuc ale pantofilor sport, nu am aterizat bine

și m-ai urmat în zbor, am reușit să te prind în brațe,

am îndoit genunchii, apoi corpul încovoiat asupra ta…

am alergat mai departe iarăși mînă în mînă, prin

iarbă, printre copacii ale căror coroane tremurau,

poate era vîntul, poate spaima din sufletele noastre,

căreia încercam în van să-i aflu o explicație…

după un fel de antreu din stuf ostenit, o ușă

de lemn ne-a permis intrarea în salonul elegant

al unui local de lux, ne-am așezat la o masă,

la o altă masă era deja instalat omul din autobuz,

am înclinat capul în semn de salut și mi-ai spus

cumva acuzator că îmi folosesc vederea periferică,

m-am ridicat brusc și din doi pași am deschis ușa,

m-am așezat pe o grindă lucioasă de lemn ascunsă

între baloții de stuf și de paie și am aprins o țigară.

Te-ai așezat lîngă mine și îmi reproșai ceva,

nu înțelegeam exact ce anume, nici măcar motivul.

Am aprins un chibrit și l-am aruncat între paie,

apoi am ieșit prin spărtura din peretele de stuf,

nu știu nici acum dacă m-ai urmat sau nu,

în urmă flăcări uriașe s-au ridicat către cerul negru,

venise noaptea prin urmare, din vîrful lor ieșeau

minunate scîntei care zăboveau o clipă sau două,

apoi altele, mereu altele le luau locul pe cer…

(1 Decembrie 2021, în Iași)

3. Râdem patriotic

Filme. Un oltean și un ardelean se întâlnesc și stau de vorbă: – Văzuși, mă ardelene, că de când muri Sergiu Nicolaescu toate canalele la televizor pun filme cu el? – No tulai doamne, apăi… eu abia aștept să moara Alina Plugaru…

Sămânță. În Apuseni, mai demult, după Revoluție, se primesc niște ajutoare din Germania. Printre pachete este și o cutie plină cu lingurițe mici. Ion, mirat, întreabă: – Mă, Gheo, ce-s alea, mă?! Gheo se uită atent, cugetă îndelung și conchide: – Mă, Ioane, aruncă-le-n colo, că alea sigur îs sămânță de lopată…Cui îi trebe?

Palincă. Un ardelean și un oltean în tren. Ardeleanul îl servește cu o palincă tare ca focul pe oltean, la care ăsta zice, lăudăros ca orice juvete: -Măi nene, să știi că și eu am făcui anu’ ăsta o palincă super, de 38 de grade! La care ardeleanul, molcom: – Mă ficior, d-apăi aia-i febră, nu-i palincă!

Politică. Trei ardeleni vin cu trenul de la București la Cluj. Pe la Ploiești unul zice: – Off! Pe la Sibiu al doilea zice: – Off! Off! Pe la Alba-Iulia al treilea zice: – Off! Off! Off! Ajung la Cluj și primul zice: – No, bine c-am ajuns că, iacă, tăt drumul vorbirăm numai politică!

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…

Distribuie:

hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
getsbet Gopo

CITEȘTE ȘI

kiss2022-01.jpg
romserv.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media