PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Să alegem tăcerea…

Motto: „Da, Iov își deschide gura zadarnic și neștiind ce spune, înmulțește cuvintele fără rost…” (Cartea lui Iov)

Folosim cuvintele rostindu-le de multe ori fără să le cântărim și fără să le conștientizăm efectul. Rostim cuvinte prin care ne descriem starea fizică și sufletească, lăudăm, criticăm, mulțumim, ne declarăm satisfacția sau insatisfacția, etichetăm persoane, faptele noastre sau ale altora, rememorăm trăiri, dezamăgiri, descoperiri, toate folosind cuvintele. Ce reușim prin cuvintele noastre? Le alegem pe cele mai cuprinzătoare, le folosim în slujba adevărului, uneori mințim (sau nuanțăm informația pe care o transmitem), avem grijă să punem cuvintele la locul potrivit sau le dăm drumul ca unor pietre aruncate pentru a răni, alteori le cântărim greutatea.

Prin forța împrejurărilor avem uneori parte de compania unor oameni care își doresc să fie în centrul atenției, descriind amănunțit cum au dormit, cum le-a priit mâncarea, cum s-au remarcat prin neobișnuitele lor calități, cât de buni, generoși, devotați și pricepuți sunt ei… Poate n-am înțeles prea bine, așa că discursul se poate relua, cu sublinierile de rigoare. Ascultăm sau ne prefacem că ascultăm și alegem ca armă, împotriva asaltului verbal, tăcerea. Minunata, splendida tăcere! O simțim ca pe refugiul ultim, locul de scăpare, reduta intimității. E răgazul în care poți gândi în liniște la ceea ce nu trebuie neapărat rostit și putem să ne gândim la o tulburătoare rugăciune de seară, către Sfântul Duh: „…și-mi iartă mie nevrednicului, toate câte am greșit ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, (…) păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute; (…) sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am mâhnit, sau de ceva m-am mâniat, sau am mințit (…) sau pe fratele meu l-am mâhnit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau     m-am trufit (…) sau ce nu se cuvine am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate…”

Să alegem tăcerea, dăruindu-ne nouă și altora timpul smerit al reflecției la cele ce ne sunt dăruite, să le contemplăm mai mult și să vorbim cât mai puțin despre ele!

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…