Ce iubim? Fiecare are propriul răspuns. Asociez etapele vieții cu diverse feluri de iubire și, de multe ori, rămân unele din etapele anterioare. Atunci când ai parcurs trepte și cărări afective diverse, te miri privind în urmă de însemnătatea pe care ai acordat-o unor stări de iubire.
Azi iubesc versurile unui cântec, un peisaj prin care am trecut sau în care am stat, o carte în întregul ei sau o pagină la care revin atunci când mi-e dor de cuvintele frumos așezate în gânduri. Atunci îmi reordonez criteriile după care îmi place să identific frumosul și componentele lui. Ritmurile unor poezii îmi reamintesc bucuria înfiorată, atunci când clipa simțirii e mult mai bogată.
Alteori o frântură de cântec mă readuce la trăirea din urmă cu decenii. Eram în liceu și, deși o timidă aproape incontrolabilă, am cântat la o serbare un cântec popular, Rozmarin în colțul mesei. Mă acompania la chitară o bună prietenă. Ce-oi fi căutat eu cu acel cântec în fața colegilor mei deștepți și emancipați de la un liceu de elită? Ei ascultau Jimi Hendrix, Janis Joplin… M-au ascultat, m-au aplaudat, nimeni n-a râs de mine. Mă mir de asta după decenii… Și azi mai fredonez acest cântec în liniștea casei mele.
Îmi amintesc însă cum, prin clasa a V-a, râdeau de mine tovarășii de joacă atunci când ascultam Simfonia a V-a, de Beethoven. Copilul naiv care eram se înălța prin muzica maiestuoasă și ironiile curgeau.
Azi rememorez vremurile în care strângeam cu nerăbdare și naivitate în străfundurile conștiinței mele vibrațiile dăruite de frumosul în diferite forme și mă mir și eu că multe sunt încă prezente și mă mai bucură.
Întâmplări, emoții, reușite, eșecuri, suferințe, mari bucurii, rosturi înțelese ori rămase în mister, umilințe sau înălțări, răni ori o boală depășită, toate mi-au scris drumul vieții. Zicea Esenin: „Binecuvântat să fie, deci…”
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
