PUNCT ȘI DE LA CAPĂT – Amalia DRAGOMIR – Învățăturile bunicului – Lipitorile

Andrei era un copil inteligent pentru vârsta lui, dar ştiţi vorba curiozitatea a omorât pisica? Ei bine, Andrei era și un copil curios din cale afară și, oricât i-ar fi spus părinții să fie cuminte și să evite lacurile de la marginea satului, pentru că o să vină plin de lipitori acasă, Andrei se simțea atras ca un magnet de ele, așa că iată-l alergând fericit spre casă cu un borcan mare în mână, în care se mișcau vag două lipitori măricele și bine hrănite. Voia să i le arate bunicului său și apoi să le omoare. Doar erau rele și periculoase, altfel nu i-ar fi spus toți să fugă de ele.

Ajuns acasă, îl găsi, ca de obicei, pe bunicul său, fumând pe prispa casei, sprijinit de stâlpul de lemn, cu vopseaua scorojită. Îl privi pe Andrei pe sub sprâncenele groase și, văzând borcanul, întrebă: „Ce faci cu lipitorile, Andrei?”. „Le-am adus să ți le arăt, bunicule, apoi o să le arunc în grădină, la groapa cu nisip.”

Pe fruntea ridată a bunicului său apărură două cute și acesta își întrebă nepotul, autoritar: „De ce vrei să le omori, Andrei?”. Andrei zâmbi naiv și răspunse mândru: „Pentru că sunt rele, bunicule!”. Bătrânul oftă adânc și îi arătă copilului treptele de lemn: „Stai aici, Andrei! Haide să vorbim puțin despre lipitori!”

Andrei oftă adânc. Știa că urmează încă o lecție din partea bunicului său, dar se așeză cuminte așteptând. Bătrânul își aprinse încă o țigară și se așeză și el lângă nepotul său. Își drese glasul și începu:

Tu știi că sunt mai multe tipuri de lipitori, Andrei?” Copilul îl privi lung și ridică din umeri. Nu știa. „Sunt și lipitori la costum, de exemplu!” Andrei izbucni în râs, dar se opri repede văzând privirea serioasă a bunicului său și rămase cuminte, ascultând. „Da, da! Lipitori la costum! Exact așa! Le-ai văzut când te uiți seara la știri cu taică-tu! Stau pe scaune, în costumele lor de firmă și se uită în gol. Uneori dorm și le mai dă cineva câte un cot să se trezească. Lipitorile astea, Andrei, se hrănesc ca și cele din borcan, doar că lor nu le place sângele. Lor le plac banii, Andrei, de obicei ai statului, aceia luați de la noi. Vezi tu, Andrei, lipitorile tale mănâncă și când sunt pline se opresc. Lipitorile la costum nu se opresc niciodată, pentru că niciodată nu se satură”.

Andrei se uita lung la bunicul său, fascinat. „Au o gaură neagră în stomac, bunicule?” întrebă copilul, amintindu-și povestea cu găurile negre. Bunicul său zâmbi și răspunse: „Cam așa ceva, au o gaură neagră îl stomac și când se adună mai multe la un loc au tendința de a pustii tot ce le iese în cale.”

Mai sunt și alte tipuri de lipitori, bunicule?” întrebă copilul, curios. „Da, Andrei, mai sunt lipitorile în șlapi.” Copilul își privi papuceii murdari acum de mâlul din lac și întrebă cu jumătate de gură: „În șlapi, bunicule?”. Bătrânul râse și răspunse, de data aceasta mai blând: „În șlapi, Andrei! O lipitoare în șlapi este Ionică. Nici lui nu îi place sângele. Îi place pensia Ilenei, dar pensia Ilenei e prea mică pentru cât de foamei îi este lipitorii Ionică, așa că din când în când mai mănâncă și pe la socrii, pe la străbunici… Lipitorile astea cu șlapi, au obiceiul să fluiere de dimineața până seara și să taie frunză la câini și, cel mai important, acestor lipitori le place portofelul părinților. Lipitorile astea în șlapi sunt rude cu celelalte lipitori… cele cărora le plac banii și au și părinții să le dea. Acelea sunt lipitorile de bani gata.

Andrei rămase pe gânduri. Se uită lung la lipitorile din borcan și întrebă: „Mai sunt și alte lipitori, bunicule?”. Bătrânul se uită și el la borcan și răspunse: „Ar mai fi, Andrei, dar hai să vorbim despre lipitorile tale, din borcan. Lipitorile tale sunt niște paraziți care se hrănesc cu sângele gazdei. Ai tinde să spui că sunt inutile, însă, uneori ele sunt folosite în tratamente medicale, fiind ucise după ce și-au ajutat gazda. Lipitorile din borcanul tău se comportă așa pentru că nu știu altfel. Așa au fost ele lăsate. Ele nu aleg să fie paraziți. Cam asta este povestea lipitorilor tale, Andrei…”.

Andrei își luă borcanul cu lipitori și porni cu pași mărunți spre poartă. Bunicul său întrebă în urma lui: „Unde te duci, Andrei, cu lipitorile?”. Copilul îi zâmbi larg bunicului său și răspunse: „Înapoi la baltă bunicule. Ele sunt lipitorile bune. Pe celelalte ar trebui să le stârpească cineva!”.

Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișeană…

Distribuie:

Locuri de munca

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro