POVESTIRI DE DUMINICĂ – Dana BANU – Miros dulce de iasomie, miros sărat de mare

Luigi Pirandello

   Dimineață cu miros de iasomie și de mare în Sicilia. Mai precis în Contrada Caos, un cartier aflat între Girgenti – Agrigento de astăzi – și Porto Empedocle, acolo unde se afla casa părinților lui Luigi. Flori dulci și aer sărat. Anul era 1867 și o epidemie de holeră lovise Girgenti. Părinții lui Luigino s-au refugiat în casa din Contrada Caos. Acolo s-a născut în anul acela, băiatul lor. O casă cu vedere la mare, înconjurată de argilă albastră și aflată în mijlocul unui peisaj populat cu pini și măslini sălbatici. Copilul Luigi a început să prindă culoarea casei în care s-a născut. Era tăcut și visător asemenea ei. Privea oamenii care îl înconjurau și își imagina tot felul de povești despre ei. Nu se alătura celorlalți copii la jocurile lor zgomotoase. Imita gesturile, ticurile și expresiile oamenilor pe care îi întâlnea.

   Acolo în Girgenti, Micul Luigi era înconjurat de povești populare, mituri și superstiții siciliene. Mătușile sale și vecinele din sat îi povesteau despre vise premonitorii, despre blesteme vechi și despre tot felul de spirite ce împânzeau locul. Ochii Micului Luigi deveneau uriași. Locul nu era unul primitor dar pentru Luigi a devenit de-a lungul timpului un punct de întoarcere în căutarea inspirației pentru literatura sa. Un oraș dominat de biserici și de moarte. Treizeci de biserici își făceau auzite zilnic clopotele spre chemare la rugăciune. Aveau loc procesiuni funerare zilnice pe străzi.

   În anii aceia ai copilăriei și ai adolescenței dintâi, petrecute la Grigenti, Micul Luigi a avut parte de multă afecțiune din partea mamei, a fraților și surorilor sale. Nu însă și din partea tatălui care își dorea ca fiul său să devină un viitor om de afaceri. În timp ce îl privea însă cu atenție a înțeles că lucrul acesta va fi imposibil. Luigi trăiește deci primii 13 ani din viață la Girgenti, de unde va pleca apoi spre Palermo din cauza eșecului în afaceri a tatălui său. După câțiva ani trăiți la Palermo, când ajunge la vârsta potrivită, devine student la Roma unde o neînțelegere cu rectorul universității îl face să aleagă să plece în Germania la Bonn, unde în primăvara lui 1891 absolvă cu o teză în filologie romanică: ,,Sunete și evoluții ale sunetelor în dialectul din Girgenti”.

   Lasă Germania în urmă și se întoarce acasă, în Italia. Stefano, tatăl său, îi propune să o ia în căsătorie pe fiica unuia dintre asociații lui. O fată bogată, frumoasă și virtuoasă. Luigi consimte. Fata i se pare interesantă. Îl cunoaște pe Calogero Portulano, tatăl fetei. Un tip extrem de dubios și extrem de atașat de fiica sa, Antonietta. După ce inițial consimte, omul pur și simplu înnebunește la gândul că Luigi o va lua departe de el. Inventează tot felul de calomnii la adresa lui Luigi. Îi creează chiar și o presupusă amantă la Roma. Încearcă să își mărite fata cu un negustor de textile dar aceasta refuză. Omul își pusese gratii la ferestre, își controla fiica de parcă era un adevărat temnicer. În cele din urmă cei doi tineri reușesc totuși să se căsătorească. Se mută în casa lui Luigi de la Roma, la intersecția dintre Via Sistina și Via del Tritone.

   Anii care urmează vor fi anii în care li se vor naște 3 copii. Luigi devine profesor de lingvistică. Viața pare să fie bună pentru ei. Într-o seară când Luigi se întoarce acasă de la obișnuita sa plimbare dinainte de cină, își găsește soția în pat, paralizată. Lângă ea o scrisoare pe care o primiseră în ziua aceea. Mina de sulf în care erau investiți toți banii familiei a fost inundată. Au pierdut tot. Luigi are nevoie de bani deci începe să scrie. Știu, pare ciudat pentru zilele noastre și pentru România, unde scrisul a devenit aproape exclusiv o meserie vocațională ce nu aduce vreun venit semnificativ celor care o practică dar iată că au existat și altfel de vremuri și oameni. La Nuova Antologia/ o revistă literară i-a oferit o mie de lire pentru un roman nepublicat. Romanul se va numi ,,Il fu Mattia Pascal” și va fi un succes extraordinar, cel mai mare succes obținut de Pirandello în ficțiune.

   Soția sa Antonietta scapă parțial de paralizia ce o lovise la aflarea veștii falimentului însă în locul paraliziei o altă boală își face apariția: nebunia. Devine de o gelozie paranoică. Își urmărea soțul la școală. Apoi devine geloasă pe propria ei fiică, Lietta. O acuză de relații incestuoase cu tatăl ei. Tânăra nu face față unei asemenea situații și încearcă să se sinucidă. Acela a fost momentul când Luigi dispune ca soția sa să fie internată într-un sanatoriu. Va trăi în acel sanatoriu ani mulți până la moartea ei ce va surveni târziu după moartea lui Luigi. Cei doi nu s-au mai întâlnit niciodată.

   Aceasta este o parte dintr-o viață de om. Viața unui scriitor. Peste toate plutește mirosul acela din Agrigento. Miros dulce de iasomie. Miros sărat de mare.

Dana BANU s-a născut la 16 martie 1970, a debutat cu poezie în anul 1984, în revista Astra, este poet, prozator, călător literar și scenarist; de-a lungul timpului a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate, tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: Poezii din țara lui Elian, 2007; Cântecul samovarelor, 2011; și lumea cinema paradis, 2013; Luna și Îmblânzitoarea de oameni, 2015; Cartea singurătății, 2017; Insomnii orientale, 2023; precum și volumele de proză: Orașul părăsit, 2000; Ferestre, 2021; O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri, 2022; Lumea exotică a Salmei Metivet, 2024…