PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Poezia faptului divers

Crema de gălbenele și curcubeul, de Marian Ilea, cu ilustrații de Mihai Olos, Editura Școala Ardeleană

 

   Transformările propuse de mutările în timp real al cuprinsului întâmplărilor cotidiene așezate în literatură sunt provocări care nu pot fi asumate până la capăt cu ușurință, sunt încercări destul de grele și care presupun un mare efort pentru ca vizibilul și ce se poate auzi din murmurul unei zile să se mute firesc în cuvinte și să își țină proaspete toate elementele care le-au creat ale realității, dar și pe cele care o fac în continuare ale scrierii lor. Odată văzute și auzite, filtrate mai departe de povestitor, provocarea se amplifică și propune noi pași, aceia mai delicați ai mutării registrului povestirii în acela al poeziei, pe teritoriul acelor stări care reușesc să își aducă foarte aproape farmecul ce îi încarcă întregul corp cu puterea de a arăta și de a spune a poeziei.

   Marian Ilea face acest lucru foarte firesc, aproape că nu se pot sesiza toate aceste mișcări ale povestirilor sale, aproape că nu putem realiza toate aceste subite și subtile treceri ale granițelor dintre proză și poezie și toate așezările lor ulterioare împreună în tiparele care le asigură o formă cât mai coerentă și cât mai vizibilă. Locurile în care lumea este așezată, văzută și povestită se transformă firesc în scene deschise așezate în plină lumină, iar personajele puse să își adune și să își spună poveștile cu naturalețea și cu siguranța dată de ea la vedere, la îndemână și amestecate toate cu trecutul, cu prezentul și cu presimțirile viitorului care se simt în toate aceste proze marcate vizibil de atingerile autenticității, de biografism și de toată încărcătura metafizică și magică a lor și ale personajelor care ajung să se vadă și să se încadreze în toate aceste cuvinte care le pun în situația de a nu-și pierde, de a nu-și rătăci faptele vii care le trec și care le petrec existențele.

… Anul ăsta, însă, prin octombrie, am găsit manuscrisul. Scrisul lăbărțat al lui, al bărbatului Kreutzer, care-și pierduse șirul vorbeu pentru șirul scrisului prin o mie nouă sute nouăzeci și trei, care supraveghea, care avea spaime, care nu mai avea poftele lui de câte ori vedea femei, care-o făcea fericită pe Postumia, nevastă-sa, pe mine, domnule și domnilor. L-am avut citindu-l…

   Cuvintele din Crema de gălbenele și curcubeul se găsesc și se așază firesc și cu naturalețe în toate posturile acceptate și adoptate de oralitate, de fluența și de toate coerențele narative ale ei. Fiecare fragment are datele poveștilor incluse, sunt clar așezate în toate cuvintele scrise, iar dezvoltările ulterioare nu fac decât să adauge în permanență elemente care îmbogățesc și înfrumusețează toate aceste desfășurări, toate marile și micile drame, melodrame și bucurii care își găsesc adăpost în cuprinsul lor. Toate poveștile își conțin toate aromele pe care decorul în care se desfășoară le are la îndemână, toate sunt invadate de diversitatea prospețimilor cuprinse și așezate în limbajele folosite de autorul ascultător și de toate personajele lui. Așezarea lor într-o foarte bună lumină le face pe toate să își arate strălucirea pe care o degajă odată cu punerea lor în valoare prin cuvinte și prin toate formele găsite de ele pentru a (le) spune.

Rad Pătru îs, cu casa lângă cârciuma din centru` satului. Am optzăci și de ai. Fost-am miner, agricultor, meșter constructor. Să fie clar!…

   Realitatea își caută oblojirea zbuciumului în trecutul care o scoate în evidență, iar trecutul își propiectează fantomele și derapajele între toate sincopele neprevăzute ale ei. Aceste mutări și mutații pe care scrisul lui Marian Ilea le stăpânește atât de bine, și cu atâta siguranță, fac fiecare alunecare a stărilor prozei în cele ale poeziei să se facă prin glisări silențioase și delicate, prin treceri și petreceri ale timpului care lasă să devină foarte vizibile poveștile și întreg conținutul lor. Faptul divers privit, ascultat și povestit se transformă discret în poeme despre lumi și despre conținutul lor fragil, fulgurant și aproape șoptit de cele mai multe ori, iar atenția lăsată să zăbovească asupra lui nu poate decât să salveze fragmentul care propune scheletul cuceritor al poveștilor și al întregii poezii care se așază pe toată epiderma, și mai departe în carnea lor.

   Ilustrațiile lui Mihai Olos care însoțesc cuvintele cărții sunt urme grafice discrete, urme care propun o vizibilitate coerentă, puțin graseiată și cuceritoare a anumitor secvențe desprinse din cuvintele de care sunt înconjurate și amplificate, sau invers. Toate imaginile conțin în profunzimea lor rădăcinile firave și discrete din care a crescut, din care s-a înălțat și s-a impus vederii corpul întreg al textului pe care îl însoțește.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…