Orice corporație care se respectă are câte un nemulțumit, un revoltat, un che guevara care vrea să răstoarne sistemul. Așa cum orice corporație are câte un cerber, un sectorist de serviciu care îi apără interesele, dorind să acceadă cât mai sus, la o poziție călduță de manager… Desigur că sunt revoltați, rebeli cu justificare, cauză, dar mulți o fac din spirit de frondă. Își asigură astfel un status deosebit și special. Ei sunt iluminații, cei care și-au dat seama că sunt cobaii pentru experimente pshihologice, oile duse la abator.
Este foarte ușor să cazi, ca… amploaiat, în această categorie, la fel cum poți să cazi în aceea a cerberului de serviciu. În prima, îți justifici frustrările, neputința de a schimbă ceva în viață. În a două categorie, urmărești ceva concret, material, recunoaștere și respect, apreciere și, bineînțeles, mai mulți bani.
Revoluționarii de serviciu au o atitudine similară și sunt consecvenți în viața de toate zilele. Pentru ei totul este o conspirație, de la acțiunile politicienilor până la simplii funcționari de ghișeu, de la taxe și impozite, plăți și utilități, până la amenzi, totul este o imensă conspirație.
Recunosc că am căzut în ambele categorii, în ambele păcate. Există însă un remediu pentru amândouă. În primul caz, este vorba de asumarea responsabilitățîi. Nimeni nu-mi datorează nimic, și în plus nu există nicio conspirație mondială împotriva mea. Pentru a două maladie este suficient să realizezi că slugărnicia nu garantează o ascensiune, nu aduce nimic benefic și este, de altfel, recomandat să-mi pun întrebări în ceea ce privește interesul și, mai ales, natura acțiunilor unei autorități sau alteia.
Angajatul X, revoluționarul este foarte sigur de valoarea sa. Este esențial și necesar, valoarea sa este inestimabilă. Este de altfel o victimă a societățîi în care trăiește, este pus mereu la zid și aruncat undeva la marginea societății de către elitele care guvernează lumea. Orice astfel de revoluționar, de nemulțumit de serviciu va respinge, va inăbuși în fașă orice inițiativă. Ambiția nu își are sensul, pentru că drumul spre succes este plin de obstacole, de altfel nici efortul nu își are sens.
Celălalt, cerberul va respinge inovativitatea și inițiativa pentru a păstra status quo-ul, mereu aducând argumentul ignoranței noului venit, inițitativa schimbării venind întotdeauna de sus în jos.
Amândoi sunt blocați în propriile frustrări, în proprile paradigme. Revoltatul se poate întoarce împotriva tuturor, chiar și împotriva celor care îi vor binele, considerându-se un fel de malentendu genial și prolific. Cerberul o va face, asteptand aprecierea și mângâierea pe creștet din partea superiorilor. Pentru că seamănă, dar diferă atât de mult, nu le va fi greu să își schimbe rolurile. Revoltatul va renunța la atitudinea sa de neînțeles, dacă i se va acorda atenție, iar cerberul va deveni un revoltat, dacă eforturile lui de a impresiona superiorii nu vor aduce niciun rezultat sau vor fi desconsiderate. Aceste categorii se regăsesc peste tot, de la administratorii de blocuri până la premieri, însă în corporații sunt cel mai ușor de identificat, datorită meritocrației. Oricât de bune și de solide ar fi sistemul și structura companiei, vor intervenii birocrații și birocrația și de multe ori meritocrația va fi o idee bună, scrisă doar pe hârtie.
Cu toate acestea, rămân ceilalți, muritorii de rând, care nu se revoltă, nu doresc să obțină un post mai bun prin mijloace, să spunem, amorale. Păstrează puțin din trăsăturile revoltatului, dar și al cerberului, însă știu când să se oprească și de ce.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
