Din ce am văzut astăzi pe diverse surse de informaţii (aka mă refer la facebook şi nimic altceva), această este ultima ediţie a suplimentului “Cultura de sâmbătă”. Păi eu ce pot să zic..toate lucrurile au un sfârşit şi de cele mai multe ori vin exact ca acesta, nedorit şi neaşteptat. Dar asta este, trecem mai departe. Sunt multe lucruri despre care aş putea pălăvrăgi în continuare însă oricum nu ştiu cine ar avea răbdarea să mă asculte (citească) făcând-o. Eu n-am. Mi-ajunge cât îmi aud gândurile, ar mai fi ceva să mi le şi citesc.
În orice caz, făcând o retrospectivă pe principiul “Dacă…”, cu gândul la ce subiecte aş fi putut ataca în supliment în ediţiile anterioare, presupun că m-am descurcat relativ onorabil. Bine, cu mici mari scăpări dar asta e, fiecare şut în fund un pas înainte.
Ce pot să spun, principalul scop al articolelor mele a fost oricum reliefarea diferenţelor România-UK, aşa că pot să fac o recapitulare de final. Sunt două ţări diferite. Nu este una mai bună, sau una mai rea. Sunt două ţări ce din privinţa a multe lucruri nu seamănă deşi au şi ele similarităţile lor. Una mai bogată-n bani, alta în resurse. Una mai bogată în umor (fie el şi de necaz), alta mai “plouată”. Una mai civilizată, alta mai puţin. Nu pot să zic că aş vrea că aici să fie că acasă dar nici invers. Noi nu avem o ţară rea, dimpotrivă, toţi românii pe care i-am întâlnit aici mi-au dovedit că sunt capabili să ducă peste tot o imagine pozitivă despre populaţia României şi cultura ei. Problema la noi e veşnică şi bine pusă la punct corupţie. Pot jura că dacă toate instituţiile din România ar merge la fel de brici precum o face corupţia română, n-am mai avea nevoie de nimic. Deci, la eficienţa cu care sunt înlocuiţi cei corupţi de alţii şi mai abili în domeniu, îi batem şi pe nemţi fără îndoială.
Există loc de mai bine? 237.500 km pătraţi. Eu zic că este destul loc, mai e nevoie doar de bine cu care să-l umplem. Generaţia mea a ieşit relativ bine şi pot spune că încă mai există speranţă pentru viitor, încă mai sunt tineri visători ce speră că pot schimba lumea….”Daţi-mi un punct de sprijin şi pot răsturna Pământul din loc.” a spus Arhimede. Păi hai să ne sprijinim unii pe alţii să vedem ce putem răsturna. Ori reuşim şi răsturnăm societatea, ori nu, şi ne răsturnăm noi. Dar eu spun că parcă mai bine încerci şi reuşeşti decât să nu fi încercat de loc.
Regrete pe care le am în legătură cu sfârşitul asta brusc? Regret că n-am ajuns să am articol sub numele de Senior de Worcester şi m-am oprit la Junior. Cândva, poate, cine ştie..
Hai că va las, că v-aţi plictisit de mine. Salutări către domnul profesor Cristache fără de care nu aş fi ajuns să scriu un cuvânt aici. Sper să rămână la fel de strălucit şi amuzant cum a fost pe durata în care l-am cunoscut şi să schimbe cât mai multe vieţi posibil. La mai mare!
Ca întotdeauna, vă salut de aici din bătrânul imperiu britanic.
Bogdan
Citiți și:
Episodul doisprezece din romanul foileton NERO, BRAC GERMAN…
AMERICA LA NOI ACASĂ, din New York la CDS, cu Dana NEACȘU…
LA BORTA RECE și domnul Radu PĂRPĂUȚĂ…
CIUCLARISME, cu prietenul nostru de la EUROPA FM, Bogdan CIUCLARU…
STRATEGII DE DISTANȚARE, cu Petre STOICA…
SUPLIMENT DE LA… BORTA RECE, direct din Moldova lui PĂRPĂUȚĂ…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
O proză scurtă de excepție, în CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
CULTURA URBANĂ, cu doctorul în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…
STUDENȚEȘTI, cu domnișoara Alexandra MOCANU…
Doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN, cu REFLECȚII PEDAGOGICE…
Facebook
WhatsApp
TikTok
