bretele de duminică îmi pun
de sîmbătă doar cearcăne vioaie
cravata nu am să o spun
prin ea mai cade încă ploaie
să nu cerți lipsa de culori
așa sînt eu
mai uneori
(alt unde va)
să facem focul cu-n chibrit
zise pitic către pitic
dintr-o poveste sau baladă
ceva cu fete de zăpadă
dar nu avem deloc chibrit
zise ăl mare spre cel mic
să vezi că lumea o să creadă
și știi de ce n-are dovadă
(poveste)
ciudată-i lumea în amor
unii mai știu alții mai vor
alunecă precum un stor
peste luminile ce-i dor
tăcerea celor în amor
e valul rostogolitor
ce umple scoicile de zor
cu amintiri de viitor
aparte-i viața în amor
și nu-i a cumsecadelor
și nici a cumsecazilor
e-acelor care vor pînă la mor
ciudată-i viața în amor
e-a nimănui și e a lor
(unii se uită alții n-or
am spus ceva despre cel dor?)
o să-ți rămîn
ca timbrul pe scrisoarea
ce după ani o vei deschide
un pic cam ștampilat
dar se va vinde
(tîrziul bate-n clopot ora jumătate)
ești cea mai urîtă ființă din lume
și n-o să mă opresc niciodată
să-ți caut urîțenia
e un drog
mai tare ca orice frumusețe
(s-o crezi tu)
să vorbim în locuri ciudate
cuvintele ne-o vor lua înainte
(ecoul nu e numa-n peșteri)
iubito nu te mai farda
acelea-s cearcănele mele
(grotesque)
te vei gîndi cîndva
că noaptea-i numai pentru tine
în rest
„cu mine zilele-ți adaugi”
(stăruială)
știu că lipsești
cafeaua-ți nu mai are abur
(de șapte ani nu beau cafea)
mici avioane de hîrtie
vorbe nerostite
(adevărul nu e niciodată vesel sau trist)
cînd mîna ta are poveste
se întîlnesc duminici
(pica sărutul
ca fericita închisoare)
azi ne lipseau niște cuvinte
de-abia cînd am plecat
m-au găsit
ele cuvintele
(cuminte le)
cădeau trei stropi
de untdelemn
pe palma plitei tale
căldura-ți i-a topit
în semn
(răbdare)
doar azi te iubesc
fă ceva
adună-ne
mîine e altă azi
(vecinicie)
să ieși din labirint
intrarea-i cea mai importantă
(uit-o)
ne povesteam despre
recentele iubiri
și separat
despre uimiri
sărutul nostru era cast
cam cît nisipul din balast
(rîset)
vorbim ades despre iubire
păienjeni trec prin noi
ne țes
(pînă gînd)
astăzi e chiar
un fel de mîine
nici timpul nu are răbdare
scrisorile se ard
ca să nu doară
(aer)
patru corăbii-n port
adesea eșuau
și marinarii la raport
amoru-și declarau
din cea dintîi
tăceau lălîi
din cea de-a doua
numai roua
din ochii lor sărați
îi tălmăcea în vinovați
corabia cu număr trei
era fantomă alelei
din ea nimic
un abur chic
a patra însă
făr’ de pînză
din pîntecele ei scotea
amoruri făr’ de nimenea
(să nu-i dai mării ce să ducă
orice corabie-i năucă)
singuratice femei
întîlnind singuratici bărbați
de se va întîmpla
singurătatea va deveni religie
(să bem și pentru asta)
foarte muzică
foarte bere
foarte vodcă
foarte departe
foarte tu
(foarte sîmbătă fără tine)
în traistă frunzele îmi pun
stimată toamnă eu mă duc
fără regret și fără vreun
cuvînt mă fac haiduc
am să străbat cîmpii de lut
păduri ce încă nu există
te voi găsi și voi rămîne mut
de cît îmi ești de tristă
trei tumbe îți voi face alb
să nu te miri de zîmbetul meu calp
cu frunzele din mine-ți fac contur
și am să te iubesc îți jur
(toamnei sonet de iarnă)
Citiți și:
Episodul doisprezece din romanul foileton NERO, BRAC GERMAN…
AMERICA LA NOI ACASĂ, din New York la CDS, cu Dana NEACȘU…
LA BORTA RECE și domnul Radu PĂRPĂUȚĂ…
CIUCLARISME, cu prietenul nostru de la EUROPA FM, Bogdan CIUCLARU…
STRATEGII DE DISTANȚARE, cu Petre STOICA…
SUPLIMENT DE LA… BORTA RECE, direct din Moldova lui PĂRPĂUȚĂ…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
O proză scurtă de excepție, în CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
CULTURA URBANĂ, cu doctorul în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…
STUDENȚEȘTI, cu domnișoara Alexandra MOCANU…
Doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN, cu REFLECȚII PEDAGOGICE…
Facebook
WhatsApp
TikTok
