JI-PISME DE VINERI – Puiu JIPA: O AMINTIRE

Cum pică ea, toamna. Pică greu, nopțile doar îi dârdâie. Terasele nu se lasă golite, pe seară se scoate câte-o haină și viața merge mai departe.
Miroase-a struguri și-un pic a dovleac copt. Demult, mergeam la țară, într-o zonă de deal-munte. Înainte de a începe școala plecam la niște rude vreo săptămână. Raiul cred că se făcuse acolo.
Nu mai știu cum îi chema pe aceia, am fost doar vreo două vacanțe. Dar nu uit nimic. Aruncam cu niște bețe bine cioplite într-un păr înalt. Băieții din sat erau foarte îndemânatici. Unul arunca bățul și alți doi-trei prindeau perele. Important era să nu cadă pe jos. Am prins și eu, dar am mai și scăpat câte una. Se uitau la mine ca la un orășean!!!
Apoi alergam după alune prin pădure. Eram veverițe, nu alta! Ne umpleam cămășile și veneam mândri cu prada la ai mei. Ai mei mă certau că mă murdărisem. Și mă murdăream de zmeură, de mure, de afine…
Erau meri în curte, dar ai vecinilor erau mai cu moț. Organizam „furdemere” cu toată atenția: cineva ademenea câinii într-un colț al curții, iar ceilalți năvăleam ca lăcustele pe pomi. Făceam și repetiții înainte, în ograda proprie. Nu prea apucam să furăm. La poalele merilor ne așteptau cei de-ai locului cu un coș plin. Și cu nuci proaspăt decojite. Era un sat mic, se afla din timp orice-aveai de gând.
Erau și oi pe-acolo. Țin minte că într-o seară s-a săpat o groapă de vreun metru cub. Apoi s-a tăiat o oaie, în oaie s-a pus o gâscă mare. În gâscă s-a pus un cocoș și în cocoș niște păsări mai mici, grauri sau sturzi, nu mai țin minte. Mai erau și ciuperci, porumb fiert, alături fierbea o mămăligă imensă. Mirosuri tulburătoare.
Se căptușea groapa cu lemne și tăciuni, se așeza oaia, știu că se puneau și frunze de porumb, ba chiar și știuleți. Apoi se mai punea niște jar și se acoperea cu pământ. Se înfigeau vreo două țevi subțiri și începea așteptarea. Noi, ăștia micii, stăteam cu urchea lipită de pământ, să auzim bubuitura. Dar ne luam cu joaca și uitam…
Stăteam pe scăunele cu trei picioare, la mese joase cu trei picioare și mâncam cu o foame nemaivăzută. La urmă de tot lapte aburind, atunci muls, sau must. Niciodată împreună!!!!


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro