Mirosul. Poate fi în atâtea feluri. Poate fi în atâtea locuri. Vrem, nu vrem, avem parte de mirosuri peste tot. Doar respirăm, nu?
Mai nou, în taxiuri au apărut brăduții odorizanți. Uneori atât de mulți și mutători de nas, că te ustură ochii. E drept că mai sunt și taxiuri care put a transpirație. L-am întrebat pe un șofer de ce pute așa. Mi-a spus că așa miroase el. Ce să-i spun, că ar trebui să se spele? Altul mi-a zis că miroase așa de la clienți. Nu pune odorizante fiindcă îl încurcă la condus. Îl întreb de ce nu le pune pe bord sau în spate. Omul spune că nu s-a gîndit.
Metroul. Cu mirosul său inconfundabil. Mulți călători se dezbracă de câte o haină și începe alt amestec de mirosuri. O iei pe culoar, dar dai de alții…
Pe scările blocurilor știi ce se gătește, cine are bani numai după miros. Uneori miroase a gunoi, alteori a mucegai…
Mirosul de bucătărie de restaurant. Este special.. . Nu iese decât cu mașina de spălat. De obicei localurile cu mâncare bună și ieftină au o aerisire proastă. Și nu știu de ce. La câți clienți au mă mir că nu fac ceva… De multe ori mi se spune că miros a crâșmă… Dar se mănâncă bine, așa că spăl hainele mai des…
Și sunt multe mirosuri pe care le poți recunoaște cu ochii închiși: al unei școli, al spitalului, al băncii…
Scriu toate astea fiindcă miroase a… moloz. Cineva face reparații și praful se insinuează peste tot. Zgomotul nu mă mai deranjează, mirosul da.