Mai sunt puține zile până la alegerile din 6 decembrie. Și acestea, după cum se vede, nu par să producă cine știe ce efervescență ideatică în rândul politicienilor. În schimb, certurile din cadrul emisiunilor Tv, la care aceștia participă, nu prea depășesc ușa cortului. Apelul la rațiune, dezbatere, echilibru etc. rămân chestiuni prea puțin cunoscute de către politicienii noștri. Cât despre electorat, privit drept obiect al politicii, nu prea se știe mare lucru! S-ar părea că mai avem până acesta să fie considerat drept subiect al unei republici, deci cetățeni ai unei comunități politice. Dintr-o perspectivă mai sumară, însă, statistică, s-ar părea că există o probabilitate ridicată ca absenteismul să fie semnificativ. Iar, în plus, potrivit preferințelor de vot, probabil, vom avea o guvernare a PNL cu USR-ul și, posibil, cu PMP-ul lui Băsescu. Deci, nimic neașteptat. Așa că, dacă ignorăm pulsul abia simțit al campaniei electorale purtate de către politicieni, s-ar părea că singurul mai preocupat de evenimentului din 6 ale lunii decembrie ar fi domnul Johannis. Și, la prima vedere, chiar este dificil de înțeles de unde atâta preocupare și emoție din partea prezidentului nostru! Să nu știe domnia sa că, oricum ar cădea zarurile, „hidra PSD” nu va mai guverna? Puțin probabil să nu fi fost în contact cu datele la zi ale sondajelor de opinie…. Așa că pare firesc să credem că, preocuparea și implicarea, de-a dreptul excesive, ale domnului Johannis lasă să se întrevadă o perspectivă acțională care urmează să se limpezească ceva mai târziu. Și este, credem, o perspectivă care nu are nimic de-a face doar cu „săritul” în sprijinul unei guvernări PNL, care, probabil, nu va avea cine știe ce realizări. Activismul domnului Johannis ar putea să aibă în spate o altă motivație, alta decât preocuparea față de problemele guvernării PNL.
Cred că domnia sa privește ceva mai departe, dincolo de orizontul și problemele guvernării care se anunță după alegeri. Deși este dificil să te pronunți asupra viitorului, avem totuși ceva mai la îndemână decât ghicitul. Iar, aici, este vorba despre acele proiecții asupra unor indicii care se manifestă deja. Iată doar două dintre acestea… În primul rând, încă din campania electorală pentru primul mandat, domnia sa se pronunța într-o chestiune extrem de delicată: regimul nostru prezidențial este cam imprecis conturat din punct de vedere constituțional. Era de părere că un prezidențialism curat ar fi prezentat un avantaj pentru societatea autohtonă. Personal, am apreciat poziția și l-am votat atunci. Ideea, însă, nestârnind interes din partea media, pare, la prima vedere, să fi fost lăsată în paragină. Cu toate acestea, ceea ce era subsecvent acesteia, nu doar că nu pare să-l fi părăsit pe domnul Johannis, ci a primit accente din ce în ce mai apăsate. Astfel, domnia sa, nevoit să conviețuiască cu o guvernare PSD, a insistat fără răgaz că are nevoie de guvernul său. De parcă, constituțional, alegerea unui președinte ar fi fost indisolubil legată de un executiv de o anumită orientare politică. Așa se face că nu a fost câtuși de puțin interesat să dezvolte în plan ideatic și politic ceva care să conducă la dezbatere ori la ideea de conviețuire cu altă orientare politică. Dimpotrivă, exclusivismul domniei sale a condus doar la consolidarea unei culturi a confruntării. În al doilea rând, relevantă este poziția domnului Johannis referitoare la limitele competenței sale prezidențiale. Astfel, recent, a opinat că, din punct de vedere constituțional, se poate implica în problemele de partid ale PNL, ca și cum acestea ar fi chestiuni de funcționare ale statului. Trebuie să realizăm că domnul Johannis, mai puțin preocupat de ideile politice – este evident că lecturile domniei sale în domeniu sunt cam sărace – nu prea are cum să distingă între stat și societate. Pentru domnia sa, societatea se confundă cu statul. Așa că, ce mai tura-vura: preocupările prezidențiale pot fi extrem de vaste! Într-un fel, ecuația Johannis se aseamănă cu cea a UDMR: de facto, acest partid are controlul deplin în cele două județe. Autonomia maghiarilor este, aici, o realitate. Ce le lipsește este o autonomie care să fie recunoscută de jure! La fel și Johannis, de facto se comportă ca un președinte care are depline puteri și competențe executive. Și să ne lămurim: nu ca în SUA, la vedere, este adevărat, dar acționând ca și cum ar fi vorba despre un fel de semi-prezidențialism tacit de sorginte franceză. De jure, doar reglementările constituționale ne mai spun ceva despre limitele puterii prezidențiale. În realitate, ne place ori ba, Johannis conduce de facto și va conduce statul român! Așa că, după pohta ce-a pohtit, adică guvernul domniei sale, să nu fim surprinși că domnul Johannis și-ar dori să obțină de jure ceea ce de facto deține: controlul deplin asupra guvernării. Ceea ce s-ar traduce prin schimbarea Constituției! Și nu cred că va fi imposibil pentru Johannis… Personal, nu m-ar deranja… În plus, o dezbatere publică mai matură asupra unor chestiuni constituționale ar fi un plus cultural pentru societate, pentru cetățenii ei, în cele din urmă.
Mi-aș dori un Amendament al Cetățeanului. Faptul că primul articol al Constituţiei, în vigoare, nu se referă la semenul nostru în calitatea sa de cetăţean, ci la stat, cred că a avut consecinţe directe asupra rosturilor politicii, a obiectivelor dezvoltate de către politicieni şi partide în cele mai bine de trei decenii de parcurs post-comunist. De aceea, consemnarea într-un text constituţional, şi aceasta din capul locului, a faptului că obiectivul politicii îl constituie semenii noştri în calitatea lor de cetăţeni, este, şi aceasta în ciuda caracterului extrem de general, în măsură să genereze consecinţe directe asupra motivaţiilor politicienilor şi partidelor politice. Trebuie subliniat că rostul unui atare articol, ori amendament, nu este să genereze consecinţe juridice directe, ci să inducă, treptat, schimbări în mentalitatea politicienilor şi semenilor noştri, schimbări generate tocmai de faptul că, datorită locului de prim articol, acesta stabileşte din capul locului orizontul şi coordonatele unui contract de factură politică între politicieni şi semenii lor; cei din urmă, în calitate de cetăţeni.
De fapt, nu știm ce va face domnul Johannis! Sper să „trăim (ceva mai) bine” și să vedem ce se va petrece…
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
