Fereastra sufletului
-Ce cearșafuri murdare! Ce lipsă de îndemânare și ce nepăsare la această vecină! Cineva trebuie să o învețe să spele! îi zise soțului cu pricină tânăra soție privind pe geam în bucătărie.
-Vezi tu de ale noastre cafele! Nu vreau ca a mea proaspătă soție să fie dimineața plină de furie. Femeia se vede că are soț, are copii, deci cine să îi facă militărie. Hai să ne bucurăm de nouă noastră casa, să ne facem ziua frumoasă!
O dată sau de două ori pe săptămână, când vecina spăla cum îi venea la îndemână, tânăra cusuroasă soție stârnea aceeași discuție în bucătărie. Într-o bună dimineață, soțul văzu mare uimire pe a soției pe față.
-Uite, dragule, ce cearșafuri curate a întins azi vecina! Se vede de departe că cineva a învățat-o să spele chiar după regulile mele!
-Iubita mea, să nu-ți fie cu supărare, nu la vecina era vina. Geamurile tale erau murdare. Trezindu-mă azi mai devreme, fără reguli și teoreme doar le-am spălat, de aceea vezi prin ele acum totul curat. Așa e și cu fereastra sufletului, dacă ți-o îngrijești, neîntinat îți va părea tot ce privești.
*
Ochiul curat, curate pe toate le găsește. Ochiul murdar, tot ce zărește murdărește. Scoate întâi bârna din ochiul tău, altfel să vezi nu poți paiul din ochiul fratelui să scoți.
Maria CEAUȘ este profesoară de religie; Dumnezeu, credința și poezia sunt semnele trăirilor ei, iar misiunea pe care și-o asumă este să scrie poezie religioasă, să traducă, într-o manieră poetică atractivă, modernă, frumusețea limbajului religios și adâncimea mesajului său…
Facebook
WhatsApp
TikTok
