Nod
Înfofolirea acestor imagini în nod închis, multiplicat și desfășurat în ochiuri care îl așază, îl prind ordonat în strânsul năvod. Cuprins dezvăluit ca de obicei de mirare, ca și zbateri despre înainte, sau înapoi, despre rătăciri care destramă coerent aceste întrebări numerotate de neobosita lor căutare. Zgomote sunt rostogolite de gând, de chitări zgâriate de timpul petrecut cu mânuitorii lor nemuritori, nebuni și bătrâni. Tren traversând câmpia înverzită de înaltele ploi, sau arse de soarele gol, arzător și scurs din nou pe pământ. Foi aliniate cu zvâcniri lămurite grațios în grafitul lucios. Încercuire corectă a acestui amestec însingurat și tăios. Luciu lămurit mai departe într-un gest oarecum unduios.
dragostea e un peisaj
răscolit de singurătate,
de sălbăticia ascunsă,
pierdută odată cu fiecare
plecare, miraj sau mirare
Nod mereu strâns în zvârcoliri retușate de ochi, în umbritele, caldele arderi adunate și consumate subtil între zile și nopți, în adâncitura mereu apărută și conturată de închideri de porți. Zgomote lungi, ca sfâșieri și rotiri ale căderilor reci. Orele strâng în toate secundele lor tot ce se poate prinde și ține în desenul acesta mereu retușat, și hașurat întotdeauna grăbit. Apropiere intuită de somnul răsucit în cuvinte, rostogolit în mișcările lumii unde rămâne legat, rătăcit, necitit. Duse la capătul zilei, oprite la capătul nopții, dense, rămase cuprinse în nod care se strânge aici, în semnul scris intuit. Coordonate recitite firesc, răspândite în fiecare context de șoapte enumerate de vocile lor ascunse firesc.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
