DUMINICA DE POEZIE – Costel STANCU – Ochiul din palmă

1.

să fie viaţa şirul de păsări pe care îl uiţi?

chemarea lor tristă spre nicăieri?

vine noaptea

şi te găseşte înspăimîntat fără a înţelege

umilinţa cărnii păşeşti pe plaja subţire

în fiecare urmă a ta se îngroapă o floare

– iertarea îţi spui şi continui să crezi

că vei trece neobservat –

visezi fuga eului printr-un cîmp de scaieţi

încăpăţînarea de a fi tu însuţi priveşti împrejur

o sută de melci pe braţul femeii adormite în ploaie

care dintre ei îi va fi podoabă? (tandreţea

cu care îi va îndepărta pe ceilalţi

o va face şi mai frumoasă) gîndeşti tu şi ascunzi taina

în părul ei magnific înălţat ca un rug

unde să-ţi arzi mîinile şi să rîzi fericit apoi să pleci

mai departe convins că pînă la urmă tot

vei descoperi magia naşterii şi a morţii

oarba încredere e linişte

aştepţi cu neputinţa orbului de a-şi plînge înfăţişarea

 

2.

 

intră lupul tiptil în oraş o sută de bărbaţi aprind focul

apoi îşi fac cruce – ajută-ne doamne! – vestea

s-a întins de la unul la altul a trecut cîtva timp

nimeni nu l-a mai văzut dar toți aud urlete o

femeie povesteşte întruna că a văzut cerul la asfinţit

semănînd cu o gură de lup vînătă pe dinăuntru

doamne urît mai e

trebuie împuşcat trebuie prins şi împuşcat

au zis unii şi au plecat să îl caute

cu puşti încărcate securi s-au întors seara goi şi tăcuţi

au închis uşile aşteptînd tîrziu un urlet a spart ferestrele

au alergat toţi şi l-au găsit lungit pe pămînt

lîngă el urechea nopţii încă mai sîngera

atunci o sută de bărbaţi s-au repezit să stingă focul

femeile plîngeau doamne ce nebunie să urăşti

atîta un biet lup venit în oraş să moară

 

3.

 

aştept ignorînd tot ce ar putea să mă cuprindă

cît o să mai aibă nevoie poemul de falsa mea umilinţă?

privesc cerul crucea e forma perfectă a raţiunii

ei nu i se poate lua nici adăuga nimic

respir lent pîndesc moartea ireproşabilă

o închipuire ia locul altei închipuiri

se mută pasărea de pe o mînă pe cealaltă

la urma urmei poezia e ca şi cum aş cuceri o cetate

şi tot eu aş fi acela care ar părăsi-o primul

s-a mişcat ceva în oglindă

cui să-i imput

teama de a nu fi singur?

scriu caut zadarnic

un reper în albul hîrtiei

 

4.

 

degeaba încerci să fugi de emoţie precis ţi-ai pierde cămaşa

pe cîmp e alb de cruci parcă a nins dar

nimeni nu mai ştie cînd cu flori în mîini alergi

prin tot oraşul ochii mici fosforescenţi

ai cîinilor se deschid în urma ta s-au adunat mulţi

lîngă zid taraful hîrîie ca un plămîn bolnav

natură moartă şi totuşi fericită această întoarcere a ta

în locul unde nu poţi trăi decît dînd vina pe dumnezeu

pentru tine imaginaţia

e peretele pe care desenezi întruna

şi formele trec una într-alta pînă dispar

pui un lemn pe foc şi aştepţi firişoare de vînt

unghii mari dezbracă pielea şarpelui în aşternut

se face frig tîrziu vine ea şi

plîngeţi amîndoi peste vioara spartă a nunţii

 

5.

 

e doar o senzaţie ciudată

parcă mi-aş fi făcut o zgîrietură cu unghia pe creier

o metafizică a uitării ar spune filozoful dominic

mă zbat ca un microb sinucigaş în paharul cu apă

tu te apropii femeie – superbă confuzie

între a fi şi a nu fi –

în preajma ta

creierul meu devine un muşuroi părăsit

viaţă sau moarte?

de cîte ori voi mai plăti preţul îndoielii?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro