DILEME – Aura Ciobotaru – Ce suntem chemați să facem?

   În contextul social actual, unul cu evenimente neașteptate și marcante apărute, mi-am propus să identific niște atitudini generale ale oamenilor, care determină acțiunile lor și să le analizez, pe scurt, din punct de vedere psihologic, moral și social. În final, voi încerca sa ajung la niște răspunsuri și soluții.

   M-am gândit la discuțiile nesfârșite care au loc astăzi, despre aceste evenimente din societate. Am observat ca ele nu sunt discuții despre problemele sociale, întrucât nu produc rezultate sau rezolvări în raport cu acele probleme concrete. Si nici nu își propun asta, dacă este să continuăm… Nu asta este ținta. Motivele acestor discuții și acțiuni rezultate de aici, le regăsim la nivel psihologic. Ele sunt, în cea mai mare parte, inconștiente și controlate de impulsul către putere. Este vorba despre acele acțiuni și reacțiuni, cu un spectru larg, de la instinctul de turmă, la dorința de a fi in frunte.

   Dar când acționăm așa, înseamnă să ne pierdem pe noi în cursul istoriei, nu trăim timpul nostru personal, ci suntem sub aspectul sinelui neautentic, așa cum îl denumește Heidegger. Este facil să ne lăsăm prinși de acest curs și de cele mai multe ori se întâmplă așa. Oamenii ajung  pe un drum unde au pierdut orice repere și îl pot continua tot așa. De fapt, sunt aici ca sa trăiesc timpul meu și nu ca să fac parte din jocul altora. Sunt aici să fac lucrul meu, care îmi e cel mai propriu. Heidegger deschide în filosofie o abordare în acest sens. Sunt aici ca să fiu sinele meu autentic. Întâi îmi aparțin mie însumi, apoi fac parte și din societate, lume și tot ceea ce ființează.

   Sub primul aspect, al neautenticității, relaționam impersonal, sinele nostru lipsește de la întâlnire, el nu e angajat, deși el este lucrul nostru cel mai propriu. El este cel care, la urmă, va fi interpelat, în fata instanței care e conștiința noastră… Deși lucrul care ne este cel mai propriu, adesea el este adormit, în lumea impersonalului se, distras cu alte treburi, adică orice alte treburi decât ceea ce avem de făcut în mod autentic.

   Câteva întrebări ne ajută sa realizam acest lucru. Pentru ce acționăm? Cine suntem? Ce vrem să facem? De fapt, noi până acum am uitat întrebarea pe care trebuia să o punem și de la care să plecăm… Adevărata chemare o găsim atunci când, mai întâi, ne privim în față pe noi înșine și o auzim când ascultam vocea conștiinței. Pentru a-i întâlni pe ceilalți trebuie mai întâi să ne întâlnim pe noi. Deci, tot în sens heideggerian, ce suntem chemați să facem?

   După ce ne-am amintit cine suntem, avem din nou propriile repere morale, valori și ne vom ghida acțiunile după acestea. Intențiile noastre sunt sincere și avem discernământul de a alege ce facem. Dar, suntem? Îl avem?

 

AURA  CIOBOTARU  este absolventă de filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…