DE DINCOLO DE STATUIA LIBERTĂȚII – Dana NEACȘU – Juneteenth in New York

Nimeni nu se grăbește la un protest. Il aștepți. Auzi zgomotul. Se apropie? Aceasta este vocea mulțimii? Prea multă cacofonie, elicoptere, mașini, ambulanțe …

Un cuplu cu „Ajunge” scris pe pancarte… Grupuri mici de bicicliști. Ar putea fi doar prieteni de la facultate. Este cald în Manhattan astăzi, 19 iunie. Ochelarii mei cu rame grele alunecă spre vârful nasului în timp ce mă uit în jur căutând protestatarii, ca să-mi adaug vocea pentru schimbare.

COVID a expus miezul putred al stilului nostru de viață nesustenabil: câţi manhattaniţi putem să înpingem pe o planetă? Ca să nu zic de suburbanii din Connecticut? Mergând la restaurante ai căror bucătari și „busboys” sunt plătiți în numerar, deoarece mulți sunt ilegali. Nu au acces la servicii medicale, iar pentru ei poliția nu poate fi decât represivă și niciodată protectoare.

Fac o pauză de declamări mintale, ca să pot vedea ce mai e prin jur. Zumzetul vag semnificativ rămâne tachinator, spre deosebire de mersul pe bicicletă prin Washington Square Park, o posibilitate creată de proteste. Deblochez un Citibike și mă îndrept spre Parc. Am fost deja de câteva ori astăzi, mergând spre și de la magazinul alimentar Citarella (sărbătoresc 25 de ani de căsătorie legală și încă nu sunt sigură despre rolul social al acestei instituții de respectabilitate burgheză). Acum aleg o rută în care pot pretinde că trec pe lângă Parc.

Ca și cum un protest este o întâlnire cu istoria care te poate inșela și nu vine. Un bărbat mai în vârstă, cu o mască trasă chiar sub nasul mâncat de scarlatină, „face contact”. Nu avem aceleași interese în proteste. Nu pot să-mi dau seama de ale lui. Privirea lui trece prin mine fixată pe puterea liniștitoare a… ce a putut să cumpere. Nu se alătură. El se va culca pe o bancă in parc. Și eu? Nu vreau să tac. Poate pentru că nu am primit nimic în viață printr-o ușă deschisă de vreun naș. Dar niciodată nu am fost hărțuită din cauza culorii pielii mele și asta trebuie să înțepe mai rău decât ceea ce fac orașele mici, desemnând locul fiecăruia la naștere pe baza părinților, etichete la fel de iluminatoare ca și culoarea pielii.

Așa că, explic în tăcere manhattanitului mai bătrân și mult mai obosit pe care îl las în urmă pe bancă, protestând pentru cei mai vulnerabili decât mine. Astăzi. Vulnerabilitatea este o castă socială atât de lacomă. Niște tineri au pus o masă pentru a oferi sandvișuri și apă gratis. Mi-au spus deja că protestul era stabilit pentru ora 3. Este aproape de 4, iar primii protestatari se îndreaptă prin Arcul Parcului Washington Square. Un manhattanit respectabil nu vine la întâlnire niciodată mai devreme, toată lumea cunoaște regulile etichetei sociale. Mă dau jos de pe bicicletă și mă alătur: „Ce zi e?” „Juneteenth!“ „Ce vrem noi?” „Pace!” „Când o vrem?” „Acum!” „Dacă nu o obținem?” „Închide!”

Trecem prin parc spre Broadway. Două motociclete ale poliției „deschid” pentru noi: 100 de participanți blajini. Liderii sunt câteva femei minoritare, care poartă pancarde „Listen to Black Women!” Unele au genți duffle. Nu dau atenție. Doi suntem pe bicicletă: sunt singura Citibiker. El este mult mai tânăr și brațele sale sunt pline de tatuaje colorate atrăgătoare pe pielea sa albă. Recunosc o mamă și fiica ei preadolescentă; le-am văzut în pelerinajul meu mai devreme prin Washington Square Park. Mașinile se opresc la intersecții și ne lasă să trecem. Mașinile ne urmăresc cu răbdare.

Încheiem marșul în Piața Foley. Oamenii sunt invitați să stea. Covoare de yoga (yoga mat) apar din pungile duffle. Liderii aparțin unui centru de yoga din apropiere. La sfârșit, noi toți dansam disco. Sărbătorim viața. „We are family!” Cei care doresc învață pașii. La sfârșit aplaudăm energic. Ne zâmbim. Umanitatea noastră ne conectează, in timp ce poliția, conștientă sau nu, ne-a făcut pe toți să ne simțim respectați și văzuți. Juneteenth. Este ziua în care, în urmă cu mai puțin de 200 de ani, s-a întâmplat a doua eliberare a sclavilor din Texas. Astăzi îmi va rămâne in memorie ca prima eliberare a zâmbetului uman, rupând o pandemie de frică, pe care am împărțit-o sub o pandemie pentru sănătate.

DANA  NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și una dintre „sclipitoarele” mele foste eleve… (Ionuț  Cristache)

 


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro